Creier
 | Acest articol are nevoie de atenția unui expert în domeniu. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
| Creier | |
 Creierul uman | |
 Secțiune a creierului uman | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | cerebrum |
| Originea embrionară | tub neural |
| Parte din | encefal |
| Sistem | sistem nervos |
| arteră cerebrală profundă | |
| marea venă cerebrală, vene cerebrale | |
| Resurse externe | |
| TA | A14.1.03.001 |
| Terminologie anatomică | |
Creierul sau encefalul (în latină cerebrum, în greacă Ενκέφαλον, transliterat: encephalon) este organul reprezentativ al sistemului nervos central, la vertebrate căptușit de craniu în cavitatea craniană și acoperit de meninge. Alături de măduva spinării, creierul alcătuiește sistemul nervos central.
Controlează majoritatea activităților corpului, procesând și coordonând informațiile primite de la sistemul nervos senzorial, și transmițând instrucțiuni către restul organismului.
Creierul uman este sediul conștiinței (memorie, abilități cognitive, etc...) [1][2]
Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare având aproximativ 10.000 de conexiuni.[3][4]
Encefalul uman este alcătuit din trei regiuni principale; cerebrul (sau telencefalul), trunchiul cerebral și cerebelul.
Cerebrul este cea mai mare regiune, împărțită în două emisfere cerebrale (stângă și dreaptă.) Fiecare emisferă este compusă din patru lobi(d) distincți, și anume: lobul frontal(d), parietal, lob temporal(d) și occipital(d), fiecare având funcții neuroanatomice și arii funcționale specializate.
De asemenea, ambele emisferă prezintă un corp intern compus din substanță albă, și un strat superficial (numit cortexul cerebral) alcătuit din substanță cenușie.[2][5][6]
Trunchiul cerebral este regiunea caudală a encefalului uman, care asigură legătura dintre cerebrum și măduva spinării prin continuarea ei. Este compus din mezencefal, puntea lui Varolio și bulbul rahidian. Fiziologic, trunchiul cerebral este o structură înalt specializată, cu funcția de a controla și menține pulsul cardiac, și frecvența respiratorie.[7][8]
În plus, zece perechi din cei doisprezece nervi craniani originează din trunchiul cerebral, permițând inervația completă a feței și gâtului.[9]
Cerebelul, uneori numit encefalul mic, este regiunea craniană atașată de creierul inferior, implicată în coordonarea activității motorii, funcții cognitive (limbaj, atenție, controlarea fricii, plăceri) și sincronizarea, controlarea și precizia mișcării.[10][11]
În adiție, are o serie de roluri în învățarea cognitivă.
Studiul sistemului nervos, al fiziologiei sale și a psihologiei cognitive se numește neuroștiință, iar neuroanatomia este ramura anatomiei ce studiază structurarea sistemul nervos central.[12]
Fiziologie
[modificare | modificare sursă]Encefalul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordonează comportarea organismului în funcție de informațiile primite.
De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală, ci, prin împletiturile nervilor (plexuri), ele sunt reținute în unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau bulbul rahidian. Deci la unele informații reacționăm inconștient, prin reflexe.
La animalele cu un sistem nervos superior, precum la om, există acest sistem nervos autonom, care funcționează independent de sistemul nervos central (din creier).
Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea creierului, care ar fi supraîncărcat de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția corticală). Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti respirația, activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea și reproducerea.
Funcția creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni. Această activitate a creierului se măsoară prin EEG (electroencefalogramă), care stabilește intensitatea biocurenților produși la acest nivel.
Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligenței și a capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale.
Anatomie
[modificare | modificare sursă]
Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară.
Encefalul cuprinde:
- trunchiul cerebral - aici își au originea 10 din cei 12 nervi cranieni, este sediul unor reflexe somatice și vegetative;
- cerebelul - extirparea sa generează astenie, astazie și atonie, care sunt atenuate ulterior prin compensare corticală;
- diencefalul - cuprinde talamusul, metatalamusul, subtalamusul, epitalamusul și hipotalamusul;
- emisferele cerebrale - reprezintă cea mai mare parte a sistemului nervos central.[13]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ The Editors of Encyclopaedia Britannica. „Brain”. Encyclopaedia Britannica. Accesat în .
- 1 2 Henry, Gray; Revizuit de Robert Howden & Arthur John Jex-Blake & W. Fedde Fedden (). Anatomy of the Human Body (ed. a XX-a). SUA: Lea & Febiger.
- ↑ Savanții pun la cale un proiect științific grandios: identificarea tuturor conexiunilor din creier, 26 decembrie 2011, Descoperă, accesat la 22 mai 2012
- ↑ „Avem cu câteva miliarde de neuroni mai puțin decât se credea”.
- ↑ Francisc Grigorescu Sido. Tratat de neuroanatomie funcțională și disecția nevraxului. 2007
- ↑ Colledge, Nicki R.; Walker, Brian R.; Ralston, Stuart H.; Ralston, eds. (2010). Davidson's Principles and Practice of Medicine (21st ed.). Edinburgh: Churchill Livingstone/Elsevier. ISBN 978-0-7020-3085-7
- ↑ „Brainstem Definition, Structure, & Function”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în .
- ↑ Singh, Vishram (). Textbook of Anatomy Head, Neck, and Brain; Volume III (ed. 2nd). Elsevier India. p. 363. ISBN 9788131237274.
- ↑ „Cranial Nerve Nuclei and Brain Stem Circulation”. Neuroanatomy Online. Accesat în .
- ↑ Wolf U, Rapoport MJ, Schweizer TA (). „Evaluating the affective component of the cerebellar cognitive affective syndrome”. Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences. 21 (3): 245–53. doi:10.1176/jnp.2009.21.3.245. PMID 19776302.
- ↑ Fine EJ, Ionita CC, Lohr L (decembrie 2002). „The history of the development of the cerebellar examination”. Seminars in Neurology. 22 (4): 375–84. doi:10.1055/s-2002-36759. PMID 12539058.
- ↑ „Neuroscience”. Merriam-Webster Medical Dictionary.
- ↑ Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu. Manual de Biologie pentru clasa a XI-a. Corint. p. 26.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Brain Facts and Figures
- en Explore the Brain like never before (Creierul la diverse mamifere)
- en Brain Myths—Busted Arhivat în , la Wayback Machine., health.msn.com
- Din misterele creierului, 15 ianuarie 2012, Oana Antonescu, Adevărul
- Din secretele creierului uman: cele două mecanisme care ne controlează viața, 27 februarie 2012, Marius Comper, Descoperă
- Creierul ne joacă feste, 6 mai 2011, Marius Comper, Descoperă
- Tunningul cerebral: upgradeaza-ti creierul!, 5 februarie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă
- Atunci cand creierul greseste..., 29 septembrie 2008, Andrada Fiscutean, Descoperă
- La rascruce de GANDURI, 9 iunie 2008, Cecilia Stroe, Descoperă
- Creierul - un urias adormit, 17 septembrie 2007, Descoperă
- Cât de bine te cunoști?, 7 noiembrie 2010, Anca Aldea, Jurnalul Național
- „Folosim doar 10% din creier” și alte mituri despre mintea umană, 10 septembrie 2012, Marius Comper, Descoperă
