Centru-dreapta
.jpg)
| Parte din seria despre |
| Conservatorism |
|---|
 |
Politica de centru-dreapta este setul de ideologii politice de dreapta care se apropie mai mult de centrul politic. Este frecvent asociat cu conservatorismul, democrația creștină, conservatorismul liberal și liberalismul conservator. Partidele politice conservatoare și liberale de centru-dreapta au avut din punct de vedere istoric performanțe mai bune în alegerile din Anglosfera decât alte partide de centru-dreapta, în timp ce democrația creștină a fost principala ideologie de centru-dreapta în Europa.[1]
Centrul-dreapta susține în mod obișnuit idei precum un guvern mic, legea și ordinea, libertatea religioasă și o securitate națională puternică. Din punct de vedere istoric, s-a opus politicilor radicale, politicilor redistributive, multiculturalismului, imigrației ilegale și acceptării comunității LGBT. Din punct de vedere economic, centrul-dreapta susține piețele libere și economia socială de piață, liberalismul de piață și neoliberalismul fiind poziții economice comune de centru-dreapta. De obicei, acesta urmărește să păstreze status quo-ul cultural și socioeconomic și consideră că schimbările ar trebui implementate treptat.[2]
Centrul-dreapta este derivat din spectrul politic stânga-dreapta al Revoluției Franceze. S-a dezvoltat inițial ca forță politică odată cu crearea sistemelor de partide în secolul al XIX-lea, când conservatorii monarhiști și religioși au concurat cu liberalii individualiști și anticlericali. Democrația creștină s-a dezvoltat în anii 1870 ca un alt răspuns la anticlericalism. Centrul-dreapta a oferit o poziție moderată pentru a concura cu socialismul în secolul al XIX-lea și a devenit o forță motrice a democrației liberale la începutul secolului al XX-lea. Centrul-dreapta a fost reconfigurată în urma celui de-al Doilea Război Mondial pentru a tempera sprijinul pentru naționalism. Aceasta a devenit o poziție politică dominantă în întreaga lume occidentală, în special odată cu răspândirea democrației creștine în Europa, unde a influențat consolidarea democratică și integrarea europeană. Recesiunea economică globală din anii 1970 a cauzat o creștere a sprijinului pentru neoliberalism și neoconservatorism. Dizolvarea Uniunii Sovietice și criza financiară din 2008 au dus la o scădere a sprijinului pentru centrul-dreapta.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Lilkov, Dimitar (), „Dealing with climate change: A European centre–right perspective”, European View (în engleză), 17 (2), pp. 172–180, doi:10.1177/1781685818808720, ISSN 1781-6858, accesat în
- ↑ Carter, Neil; Keith, Daniel; Vasilopoulou, Sofia; Sindre, Gyda M. (), The Routledge Handbook of Political Parties (în engleză) (ed. 1), Routledge, doi:10.4324/9780429263859, ISBN 978-0-429-26385-9, accesat în
- ↑ Hirschberger, Bernd; Voges, Katja, ed. (), Religious Freedom and Populism: The Appropriation of a Human Right and How to Counter It, transcript Verlag, doi:10.1515/9783839468272, ISBN 978-3-8394-6827-2, accesat în
