close
Sari la conținut

Windows Update

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Windows Update
BERJAYA
DezvoltatorMicrosoft  Modificați la Wikidata
Sistem de operareMicrosoft Windows  Modificați la Wikidata
PlatformăMicrosoft Windows  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
cont X
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Windows Update este un serviciu Microsoft destinat familiilor de sisteme de operare Windows 9x și Windows NT ale Microsoft Windows, care automatizează descărcarea și instalarea actualizărilor software⁠(d) prin Internet. Serviciul furnizează actualizări pentru Windows, precum și pentru diverse produse Microsoft, inclusiv componente de securitate precum Windows Defender și Microsoft Security Essentials. De la lansarea sa, Microsoft a introdus două extensii ale serviciului: Microsoft Update și Windows Update for Business. Prima extinde funcționalitatea de bază pentru a include și alte produse Microsoft, precum Microsoft Office și Microsoft Expression Studio, iar cea de-a doua este destinată edițiilor business ale Windows 10 și permite amânarea instalării actualizărilor sau distribuirea acestora după testare prealabilă.

Pe măsură ce serviciul a evoluat, a evoluat și software-ul client asociat. Timp de aproximativ un deceniu, componenta principală a fost aplicația web Windows Update, care putea fi utilizată exclusiv în Internet Explorer. Începând cu Windows Vista, componenta client principală a devenit Windows Update Agent, integrată în sistemul de operare.

Serviciul oferă mai multe tipuri de actualizări. Actualizările de securitate (sau actualizările critice) remediează vulnerabilitățile și exploatările de securitate din Microsoft Windows. Actualizările cumulative reunesc mai multe actualizări într-un singur pachet, incluzând atât remedieri noi, cât și actualizări lansate anterior. Acest model a fost introdus odată cu Windows 10, iar ulterior unele actualizări cumulative au fost retroportate pentru Windows 7 și Windows 8.1. Versiunea Windows 11 24H2 a introdus, de asemenea, actualizări cumulative cu punct de control[1] și actualizări compatibile cu tehnologia Hotpatch, dintre care unele nu mai necesită repornirea sistemului.[2][3]

Microsoft publică în mod obișnuit actualizări în a doua zi de marți a fiecărei luni (cunoscute sub numele de actualizări Patch Tuesday⁠(d)), dar poate lansa și actualizări în afara ciclului obișnuit (out-of-band) atunci când este necesară remedierea urgentă a unor vulnerabilități nou descoperite sau intens exploatate.[4] Administratorii de sistem pot configura Windows Update pentru instalarea automată a actualizărilor critice, atât timp cât calculatorul este conectat la internet.

În Windows 10 și Windows 11, utilizarea Windows Update este în mare parte obligatorie; totuși, termenii licenței software prevăd că actualizările nu mai sunt primite dacă dispozitivul este deconectat de la internet.[5][6]

Există, de asemenea, actualizări de tip C și D,[7] care sunt oferite opțional utilizatorilor ce inițiază manual verificarea actualizărilor.[8]

Clienți

[modificare | modificare sursă]

Aplicația web Windows Update

[modificare | modificare sursă]

Windows Update a fost introdus inițial ca aplicație web odată cu lansarea Windows 98 și oferea teme suplimentare pentru desktop, jocuri, actualizări de drivere și componente opționale, precum NetMeeting⁠(d). Windows 95 și Windows NT 4.0 au primit ulterior posibilitatea de a accesa site-ul Windows Update și de a descărca actualizări dedicate acestor sisteme, începând cu lansarea Internet Explorer 4⁠(d). Scopul inițial al serviciului era distribuirea de componente suplimentare gratuite și tehnologii noi pentru Windows. Ulterior au fost incluse și corecții de securitate pentru programe precum Outlook Express și Internet Explorer, precum și acces la versiuni beta ale unor produse Microsoft, de exemplu Internet Explorer 5⁠(d). În decembrie 1998, Windows 98 a fost distribuit prin intermediul Windows Update pentru a remedia problema anului 2000, iar Microsoft a atribuit parțial succesul comercial al sistemului acestui serviciu.[9]

Aplicația web Windows Update necesita Internet Explorer sau un alt navigator web compatibil cu tehnologia ActiveX⁠(d). Versiunea timpurie (v3) nu transmitea informații de identificare personală către Microsoft; în schimb, descărca lista completă a actualizărilor disponibile și selecta apoi actualizările necesare pentru instalare. Pe măsură ce lista a crescut, impactul asupra performanței a devenit semnificativ. În martie 2003, Arie Slob a observat că dimensiunea listei depășise 400 KB, ceea ce provoca întârzieri de peste un minut pentru utilizatorii cu conexiuni dial-up.[10] Versiunea 4 a Windows Update, lansată în 2001 odată cu Windows XP, a schimbat această abordare, realizând un inventar al hardware-ului și software-ului Microsoft instalat și transferând sarcina de procesare către serverele Microsoft.[10]

Critical Update Notification Utility

[modificare | modificare sursă]

Critical Update Notification Utility (inițial Critical Update Notification Tool) este un proces de fundal⁠(d) care verifică periodic site-ul Windows Update pentru actualizări marcate ca „critice”. A fost introdus la scurt timp după lansarea Windows 98.

În mod implicit, utilitarul efectua verificări la fiecare cinci minute, precum și la pornirea Internet Explorer; utilizatorii puteau însă configura intervale specifice de verificare. Instrumentul solicita serverului Microsoft un fișier numit „cucif.cab”, care conținea lista actualizărilor critice disponibile, pe care o compara apoi cu lista actualizărilor instalate pe sistem, afișând o notificare dacă erau disponibile actualizări noi. Microsoft a susținut că acest mecanism asigura notificarea rapidă a utilizatorilor în privința actualizărilor esențiale.[11]

O analiză realizată de cercetătorul în domeniul securității H. D. Moore⁠(d) la începutul anului 1999 a criticat această abordare, descriind-o drept „teribil de ineficientă” și vulnerabilă la atacuri. Într-o postare pe BugTraq⁠(d), el a explicat că „fiecare computer cu Windows 98 care dorește să primească o actualizare trebuie să se bazeze pe o singură gazdă pentru securitate. Dacă acel server ar fi compromis sau dacă un atacator ar deturna din nou serverul DNS [Microsoft], milioane de utilizatori ar putea instala troieni în fiecare oră. Amploarea unui astfel de atac este suficient de mare pentru a atrage atacatori experimentați.”[12]

Microsoft a continuat să promoveze utilitarul pe parcursul anului 1999 și în prima jumătate a anului 2000. Versiunile inițiale ale Windows 2000 au fost livrate împreună cu acesta. Instrumentul nu era compatibil cu Windows 95 și Windows NT 4.0.

Actualizări automate

[modificare | modificare sursă]

Actualizări automate (Automatic Updates) reprezintă succesorul utilitarului de notificare a actualizărilor critice. A fost lansat în 2000, odată cu Windows Me, și este compatibil și cu Windows 2000 SP3.

Spre deosebire de predecesorul său, Automatic Updates poate descărca și instala actualizări în mod automat. În locul verificărilor la fiecare cinci minute utilizate anterior, clientul verifică serverele Windows Update o dată pe zi. După instalarea Windows Me, un balon de notificare solicită utilizatorului configurarea clientului Automatic Updates. Utilizatorul poate alege între trei opțiuni: notificare înainte de descărcarea actualizărilor, notificare înainte de instalarea acestora sau ambele. Dacă actualizările sunt pregătite pentru instalare, acestea pot fi instalate înainte de oprirea computerului. În acest interval, pe butonul Închidere⁠(d) este afișată o pictogramă de protecție.

Windows XP și Windows 2000 SP3 includ Background Intelligent Transfer Service⁠(d) (BITS), un serviciu Windows care permite transferul de fișiere în fundal fără interacțiunea utilizatorului. Ca serviciu de sistem, acesta poate monitoriza utilizarea conexiunii la internet și își poate limita consumul de lățime de bandă pentru a prioritiza activitățile inițiate de utilizator. Clientul Automatic Updates pentru aceste sisteme de operare a fost actualizat pentru a utiliza BITS.

Actualizările automate din Windows XP au devenit cunoscute pentru faptul că întrerupeau frecvent utilizatorul în timpul utilizării computerului. De fiecare dată când era instalată o actualizare care necesita repornirea sistemului, Automatic Updates afișa o casetă de dialog care permitea repornirea imediată sau amânarea acesteia; în cazul amânării, notificarea reapărea după zece minute, comportament descris de Jeff Atwood⁠(d) drept „probabil cea mai enervantă casetă de dialog”.[13]

În 2013 s-a observat că, la scurt timp după procesul de pornire⁠(d), procesele Automatic Updates (wuauclt.exe) și Service Host (Svchost.exe⁠(d)) din Windows XP puteau utiliza 100% din CPU pentru perioade îndelungate (între zece minute și două ore), făcând sistemele afectate aproape inutilizabile. Potrivit lui Woody Leonhard de la InfoWorld⁠(d), primele rapoarte despre această problemă au apărut pe forumurile Microsoft TechNet⁠(d) la sfârșitul lunii mai 2013, deși Microsoft a primit un număr mare de reclamații abia în septembrie 2013. Cauza a fost un algoritm exponențial utilizat la evaluarea actualizărilor înlocuite, a cărui complexitate a crescut semnificativ în deceniul care a urmat lansării Windows XP. Încercările Microsoft de a remedia problema în octombrie, noiembrie și decembrie s-au dovedit inițial ineficiente, ceea ce a determinat tratarea acesteia ca prioritate ridicată.

Windows Update Agent

[modificare | modificare sursă]

Începând cu Windows Vista și Windows Server 2008, Windows Update Agent a înlocuit atât aplicația web Windows Update, cât și clientul Automatic Updates.[14][15] Acesta este responsabil de descărcarea și instalarea actualizărilor software de la Windows Update, precum și de la servere locale precum Windows Server Update Services⁠(d) (WSUS) sau System Center Configuration Manager⁠(d).[16][17]

Windows Update Agent (Agentul Windows Update) poate fi administrat printr-un applet din Panoul de control, precum și prin Group Policy⁠(d), Microsoft Intune⁠(d) și Windows PowerShell. De asemenea, poate fi configurat pentru descărcarea și instalarea automată a actualizărilor importante și recomandate. În versiunile mai vechi de Windows, aceste actualizări erau disponibile exclusiv prin intermediul site-ului web Windows Update. În plus, Windows Update din Windows Vista permite descărcarea Windows Ultimate Extras⁠(d), pachete software opționale pentru ediția Windows Vista Ultimate.

Spre deosebire de Automatic Updates din Windows XP, Windows Update Agent din Windows Vista și Windows 7 permite amânarea repornirii obligatorii (necesare finalizării actualizărilor) cu până la patru ore. Caseta de dialog pentru repornire apare sub celelalte ferestre, nu deasupra acestora. Totuși, conturile standard de utilizator au la dispoziție doar 15 minute pentru a răspunde. Acest comportament a fost modificat în Windows 8, unde utilizatorii au la dispoziție 72 de ore înainte ca sistemul să repornească automat după instalarea actualizărilor care necesită repornire. De asemenea, Windows 8 consolidează solicitările de repornire pentru actualizările necritice într-o singură repornire lunară și afișează notificări privind repornirea pe ecranul de autentificare.[18]

Windows Update Agent utilizează caracteristica Transactional NTFS⁠(d), introdusă în Windows Vista, pentru a aplica actualizări fișierelor de sistem Windows. Această funcționalitate permite recuperarea sistemului în cazul unor defecțiuni neașteptate, deoarece modificările fișierelor sunt efectuate atomic.

Windows 10 introduce modificări majore în modul de funcționare al Windows Update Agent, eliminând instalarea manuală selectivă a actualizărilor. Toate actualizările, inclusiv driverele hardware, sunt descărcate și instalate automat, iar utilizatorii pot doar să stabilească dacă sistemul repornește automat în perioadele de inactivitate sau dacă repornirea este programată manual.[19] Microsoft oferă și un instrument de diagnosticare care permite ascunderea driverelor problematice pentru a preveni reinstalarea automată a acestora după dezinstalare.

Windows Update Agent din Windows 10 suportă distribuirea actualizărilor prin peer-to-peer; în mod implicit, lățimea de bandă a sistemului poate fi utilizată pentru a partaja actualizările deja descărcate cu alți utilizatori, în combinație cu serverele Microsoft. Această funcționalitate poate fi configurată astfel încât distribuirea peer-to-peer să se realizeze doar în cadrul rețelei locale.[20]

Windows 10 a introdus și modelul actualizărilor cumulative. De exemplu, dacă Microsoft lansează actualizările KB00001, KB00002 și KB00003 în luni succesive, acestea pot fi incluse ulterior într-un pachet cumulativ (de tip KB00004) care le conține pe toate. Instalarea pachetului cumulativ instalează simultan toate actualizările anterioare, reducând numărul de reporniri și volumul total al descărcărilor. Totuși, un dezavantaj al acestui model este imposibilitatea instalării selective a unei singure remedieri. Prefixul „KB” se referă la Microsoft Knowledge Base⁠(d).

Windows Update for Business

[modificare | modificare sursă]

Windows Update for Business este un set de caracteristici disponibile în edițiile Pro, Enterprise și Education ale Windows 10⁠(d), concepute pentru a facilita administrarea actualizărilor Windows în mediile organizaționale. Acesta permite specialiștilor IT să:[21][22][23]

  • Comute între ramurile de lansare standard și amânată ale Windows 10⁠(d); această opțiune a fost eliminată ulterior, odată cu retragerea ramurii amânate.[24]
  • Amâne instalarea automată a actualizărilor obișnuite pentru o perioadă de până la 30 de zile; începând cu Windows 10 versiunea 20H1, această opțiune a devenit mai puțin accesibilă.[25]
  • Amâne instalarea actualizărilor majore ale sistemului (feature updates) pentru perioade de până la 365 de zile; începând cu Windows 10 versiunea 20H1, aceste actualizări nu mai sunt oferite automat.[25]

Aceste funcționalități au fost introduse în versiunea Windows 10 1511 și sunt destinate în principal organizațiilor cu un număr mare de computere, permițând gruparea logică a acestora pentru implementări etapizate. Microsoft recomandă ca un grup pilot restrâns să primească actualizările aproape imediat, în timp ce sistemele critice să fie actualizate ulterior, după evaluarea impactului asupra celorlalte grupuri.

Alte soluții Microsoft de gestionare a actualizărilor, precum Windows Server Update Services⁠(d) (WSUS) sau System Center Configuration Manager⁠(d), nu înlocuiesc Windows Update for Business. Mai degrabă, utilizarea lor simultană poate activa așa-numitul „mod de scanare duală” în Windows 10, care poate genera confuzie în rândul administratorilor dacă implicațiile acestuia nu sunt pe deplin înțelese.

Software și servicii suplimentare

[modificare | modificare sursă]

Pe măsură ce organizațiile au început să utilizeze un număr tot mai mare de computere, clienții Windows Update individuali au devenit dificil de administrat și ineficienți. Ca răspuns la necesitatea distribuirii actualizărilor pe mai multe sisteme, Microsoft a introdus Software Update Services (SUS), redenumit ulterior Windows Server Update Services⁠(d) (WSUS). Componentă a familiei de sisteme de operare Windows Server, WSUS descarcă actualizări pentru produsele Microsoft pe serverul pe care rulează și le redistribuie calculatoarelor din organizație printr-o rețea locală (LAN). Un avantaj major al acestei metode este reducerea consumului de lățime de bandă Internet, aproximativ egală cu (N-1)×S, unde N reprezintă numărul de calculatoare din organizație, iar S dimensiunea actualizărilor. În plus, WSUS permite testarea actualizărilor pe un grup restrâns de sisteme înainte de implementarea la scară largă, pentru a evita perturbarea activității. În organizațiile foarte mari, mai multe servere WSUS pot fi organizate ierarhic, un singur server descărcând actualizările de pe internet.

Pachetele de actualizare distribuite prin Windows Update pot fi descărcate individual din Microsoft Update Catalog⁠(d). Acestea pot fi instalate pe sisteme fără acces la internet (de exemplu, prin intermediul unui dispozitiv de stocare USB) sau pot fi integrate într-o imagine de instalare Windows. În primul caz, instalarea se realizează prin Windows Update Agent (wusa.exe), iar în al doilea caz pot fi utilizate instrumente de implementare precum DISM⁠(d), WADK⁠(d) și MDT⁠(d).

Microsoft oferă System Center Configuration Manager⁠(d) pentru scenarii complexe de implementare și mentenanță. Acest produs se integrează cu instrumentele menționate anterior (WSUS, DISM, WADK, MDT) pentru a automatiza procesul de distribuire a actualizărilor.

Servicii terțe

[modificare | modificare sursă]

Furnizorii independenți de software au dezvoltat numeroase instrumente care permit descărcarea automată a actualizărilor Windows pentru sisteme online sau offline, precum și integrarea acestora în instalații existente. O utilizare frecventă a actualizărilor offline este asigurarea protecției complete a unui sistem împotriva vulnerabilităților de securitate înainte de conectarea la Internet sau la alte rețele. De asemenea, aceste instrumente sunt utile atunci când descărcările sunt foarte mari, conexiunea la rețea este lentă sau instabilă ori aceleași actualizări trebuie instalate pe mai multe sisteme. Exemple de astfel de programe includ AutoPatcher⁠(d), WSUS Offline Update, PortableUpdate și Windows Updates Downloader.[26]

Există, de asemenea, servicii terțe care oferă acces la actualizări pentru versiunile mai vechi de Windows. Printre acestea se numără Legacy Update, care înlocuiește serverele Windows Update pentru versiunile nesuportate începând cu Windows 2000, și Windows Update Restored, conceput pentru a reproduce funcționalitatea versiunilor clasice ale Windows Update și a furniza actualizări vechi pentru toate versiunile Windows 9x și Windows NT 4.0.[27]

Servicii

[modificare | modificare sursă]

La începutul anului 2005, Windows Update era utilizat de aproximativ 150 de milioane de persoane,[28] dintre care aproximativ 112 milioane utilizau actualizările automate. În 2008, serviciul avea circa 500 de milioane de clienți, procesa aproximativ 350 de milioane de scanări unice pe zi și menținea o medie de 1,5 milioane de conexiuni simultane ale sistemelor client. În Patch Tuesday⁠(d), ziua în care Microsoft publică de obicei actualizări software, traficul de ieșire putea depăși 500 de Gb/s.[29] Aproximativ 90% dintre clienți utilizau actualizările automate pentru inițierea actualizărilor software, în timp ce restul de 10% foloseau site-ul web Windows Update. Site-ul este construit pe platforma ASP.NET și procesează, în medie, aproximativ 90.000 de cereri de pagină pe secundă.

În mod tradițional, serviciul furniza fiecare patch sub forma unui fișier arhivă proprietar distinct. Ocazional, Microsoft publica pachete de servicii (service pack) care includeau toate actualizările lansate de-a lungul anilor pentru un anumit produs. Cu toate acestea, începând cu Windows 10, toate patch-urile sunt distribuite sub formă de actualizări cumulative. La 15 august 2016, Microsoft a anunțat că, începând cu octombrie 2016, toate actualizările viitoare pentru Windows 7 și Windows 8.1 vor deveni, de asemenea, cumulative, similar modelului utilizat în Windows 10. Posibilitatea de a descărca și instala actualizări individuale a fost eliminată treptat pe măsură ce actualizările existente au fost integrate în acest model. Această schimbare a dus la creșterea dimensiunii descărcărilor pentru actualizările lunare. O analiză realizată de Computerworld a arătat că dimensiunea descărcării pentru Windows 7 x64 a crescut de la 119,4 MB în octombrie 2016 la 203 MB în octombrie 2017. Inițial, Microsoft a oferit informații limitate cu privire la modificările specifice incluse în fiecare pachet cumulativ; ulterior, începând cu 2016, compania a început să publice detalii mai extinse despre modificările incluse în actualizări.[30]

În 2011, serviciul Windows Update a fost retras pentru Windows 98, 98 SE, Me și Windows NT 4.0, iar actualizările vechi pentru aceste sisteme au fost eliminate de pe serverele Microsoft. La 3 august 2020, serviciul de actualizare a fost dezactivat și pentru Windows 2000, Windows XP, Windows Server 2003 și Windows Vista, ca urmare a renunțării la semnăturile SHA-1. În 2021, actualizările vechi pentru versiunile de la Windows 2000 până la Vista rămâneau totuși disponibile prin Microsoft Update Catalog⁠(d).[31] În aceeași perioadă, suportul pentru actualizările semnate SHA-1 a fost întrerupt și pentru versiunile de Windows anterioare lui Windows 7 și Windows Server 2008, ceea ce a afectat procesul de actualizare prin Windows Update pentru aceste sisteme. Cu toate acestea, Microsoft a furnizat actualizări bazate pe SHA-2 care au permis Windows 7 și Windows Server 2008 să continue să primească actualizări.[31]

Microsoft Update

[modificare | modificare sursă]

La RSA Conference⁠(d) din februarie 2005, Microsoft a anunțat prima versiune beta a Microsoft Update, un înlocuitor opțional pentru Windows Update care furnizează patch-uri de securitate, pachete de servicii și alte actualizări atât pentru Windows, cât și pentru alte produse Microsoft.[32] Versiunea inițială, lansată în iunie 2005, oferea suport pentru Microsoft Office 2003, Exchange 2003⁠(d) și SQL Server 2000, care rulau pe Windows 2000, XP și Server 2003. Ulterior, lista produselor compatibile a fost extinsă pentru a include și alte programe Microsoft, precum Windows Live⁠(d), Windows Defender, Visual Studio, diverse runtime-uri și redistribuibile, Zune Software, Virtual PC⁠(d), Virtual Server⁠(d), CAPICOM⁠(d), Microsoft Lync⁠(d), Microsoft Expression Studio și alte produse de server. Serviciul oferă, de asemenea, Silverlight și Windows Media Player ca descărcări opționale, atunci când sunt compatibile cu sistemul de operare.

Office Update

[modificare | modificare sursă]

Office Update a fost un serviciu online gratuit care permitea utilizatorilor să detecteze și să instaleze actualizări pentru anumite produse Microsoft Office. Serviciul original suporta Office 2000, Office XP, Office 2003 și Office 2007.

La 1 august 2009, Microsoft a retras serviciul Office Update, integrându-l în Microsoft Update.[33] Microsoft Update a continuat să ofere suport pentru versiunile Microsoft Office până la Office 2007 și ulterior, însă nu a inclus suport pentru Office 2000.

Odată cu introducerea modelului de licențiere Office 365⁠(d), Microsoft a reintrodus un mecanism separat de actualizare pentru suita Office.[34][35]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Introducing Windows 11 checkpoint cumulative updates”. TECHCOMMUNITY.MICROSOFT.COM (în engleză). Accesat în .
  2. ↑ robinharwood (). „Hotpatch for Windows Server Azure Edition”. learn.microsoft.com (în engleză). Accesat în .
  3. ↑ Zorz, Zeljka (). „Windows Server 2025 gets hotpatching option, without reboots”. Help Net Security (în engleză). Accesat în .
  4. ↑ „May 23, 2024—KB5039705 (OS Build 17763.5830) Out-of-band - Microsoft Support”. support.microsoft.com. Accesat în .
  5. ↑ „Microsoft License Terms”. www.microsoft.com. Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  6. ↑ „Microsoft Software License Terms”. www.microsoft.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ Hoffman, Chris (). „Now Windows 10 Has C, B, and D Updates. What is Microsoft Smoking?”. How-To Geek (în engleză). Accesat în .
  8. ↑ Fortin, Michael (). „Windows monthly security and quality updates overview”. Windows Experience Blog (în engleză). Accesat în .
  9. ↑ „Vânzările puternice de sărbători fac din Windows 98 cel mai bine vândut software din 1998”. PressPass (Press release). Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  10. 1 2 Slob, Arie (). „Windows Update vă spionează!”. Windows-Help.NET. InfiniSource. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. ↑ „Description of the Windows Critical Update Notification utility”. Support. Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  12. ↑ Moore, H. D. (). „Cum funcționează Notificarea de actualizare critică a MS..”. BugTraq mailing list archive. Arhivat din original la . Accesat în – via seclists.org.
  13. ↑ Atwood, Jeff (). „XP Automatic Update Nagging”. Coding Horror: Programming and Human Factors. Arhivat din original la . Accesat în .
  14. ↑ „Cum să actualizați Windows Update Agent la cea mai recentă versiune”. Support. Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  15. ↑ „Windows Update Agent”. TechNet⁠(d). Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  16. ↑ „Cum să instalați Windows Update Agent pe computerele client”. TechNet⁠(d). Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ Rouse, Margaret (mai 2014). „Microsoft Windows Update Agent”. TechTarget. Arhivat din original la . Accesat în .
  18. ↑ Savov, Vlad (). „Actualizarea automată Windows 8 va consolida repornirile într-una pe lună, oferindu-vă trei zile pentru a o face”. The Verge⁠(d). Vox Media⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  19. ↑ „A dat Microsoft înapoi cu privire la actualizările forțate pentru Windows 10?”. CRN.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
  20. ↑ „Cum să împiedici Windows 10 să utilizeze lățimea de bandă a PC-ului pentru actualizarea altor sisteme”. PC World. IDG. Arhivat din original la . Accesat în .
  21. ↑ Hammoudi, Samir (). „Windows Update for Business explained”. beanexpert. Microsoft. Arhivat din original în . Accesat în .
  22. ↑ Azzarello, Pat (). „Ce este Windows Update for Business?”. Windows for IT Pros. Microsoft. Arhivat din original în . Accesat în .
  23. ↑ Halfin, Danni; Brower, Nick; Lich, Brian; Poggemeyer, Liza (). „Distribuirea actualizărilor utilizând Windows Update for Business”. Microsoft Docs. Microsoft. Arhivat din original la . Accesat în .
  24. ↑ „Microsoft modifică opțiunile Windows Update for Business”. www.ghacks.net. . Arhivat din original la . Accesat în .
  25. 1 2 „Microsoft elimină setarea de amânare a actualizărilor de funcționalitate din Windows 10 versiunea 2004”. www.ghacks.net. . Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ „4 Tools to Update Windows Offline and install Hotfixes from a Local Source”. raymond.cc. . Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ Tyson, Mark (). „'Windows Update Restored' Site Provides Updates for Classic Windows Versions”. Tom's Hardware⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ „RSA Conference 2005: "Security: Raising the Bar"”. PressPass. Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ „Introducing the Microsoft.com Engineering Operations Team”. Microsoft TechNet⁠(d). Microsoft. . Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ „Windows 10 update details”. Windows 10 update history. Microsoft. Arhivat din original la . Accesat în .
  31. 1 2 „Windows Update SHA-1 based endpoints discontinued for older Windows devices”. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  32. ↑ „Site-ul Microsoft Update a fost lansat”. helpwithwindows.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
  33. ↑ „Despre Office Update”. office.microsoft.com. Microsoft. Arhivat din original la .
  34. ↑ „Instalarea actualizărilor Office”. support.office.com. Microsoft. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
  35. ↑ „Verificarea automată a actualizărilor Office pentru Mac”. support.office.com. Microsoft. Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Windows_Update&oldid=17544326