close
Sari la conținut

Nikolaus Otto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nikolaus Otto
BERJAYA
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Holzhausen an der Haide, Confederația Germană[5] Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1][2][6][3] Modificați la Wikidata
Köln, Imperiul German[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMelaten-Friedhof[*][[Melaten-Friedhof (cemetery in Cologne, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii7 Modificați la Wikidata
CopiiGustav Otto[*][[Gustav Otto (German aerospace engineer (1883–1926))|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieBERJAYA Regatul Prusiei
BERJAYA Ducatul Nassau Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
inventator
antreprenor
industriaș[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniutehnologie
inginerie mecanică[10]
construcție[*]​[10]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruMotorul cu ardere internă
PremiiSalón Nacional de la Fama de los Inventores[*][[Salón Nacional de la Fama de los Inventores (American award for inventors (1973–))|​]] ()[11]
Ehrendoktor der Julius-Maximilians-Universität Würzburg[*][[Ehrendoktor der Julius-Maximilians-Universität Würzburg |​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
BERJAYA
Casa în care s-a născut Nicolaus August Otto în Holzhausen, azi muzeu (2003)

Nikolaus August Otto (n. , Holzhausen an der Haide, Confederația Germană – d. , Köln, Imperiul German) a fost un inventator german. El a fost inventatorul primului motor cu ardere internă care ardea în mod eficient combustibilul direct într-o cameră cilindrică cu piston mobil, mișcarea efectuându-se de-a lungul generatoarei cilindrului. Deși fuseseră inventate și alte motoare cu ardere internă (de exemplu, de către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică. Autodidact, nu a urmat niciodată o facultate, a primit ulterior doctoratul onorific.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Otto era fiul unei familii de agricultori și cârciumari, tatăl său conducea și oficiul poștal al locului. Otto a urmat o ucenicie ca comerciant și și-a câștigat existența după ucenicia sa ca funcționar la Frankfurt pe Main și Köln. În 1858 a cunoscut-o pe Anna Gossi, viitoarea sa soție, la carnavalul de la Köln. Au avut șapte copii, dintre care trei au murit tineri. Singurul fiu, Gustav a devenit constructor de avioane.

Ciclul Otto

[modificare | modificare sursă]

A locuit în Franța unde s-a interesat de mașinile cu gaz ale inginerului francez Etienne Lenoir. Motorul Otto a fost conceput ca un motor staționar; acțiunea motorului constă în mișcări ale pistonului în interiorul cilindrului înspre și dinspre camera de ardere. Otto l-a vândut doar ca pe un motor staționar.

Utilizat mai târziu drept motor de automobil, într-o formă adaptată, sunt implicați patru timpi, spre interiorul și spre exteriorul camerei de ardere:

  1. Admisie în prima cursă spre exterior - cărbune, gaz și aer intră în camera pistonului.
  2. Compresie adiabatică în prima cursă spre interior - pistonul comprimă amestecul.
  3. Ardere și destindere adiabatică în a doua cursă spre exterior - amestecul combustibil se aprinde printr-o scânteie electrică și arde.
  4. Evacuare în a doua cursă spre interior – degajă gazele de ardere din camera pistonului.

Brevete anterioare

[modificare | modificare sursă]

Potrivit recentelor studii istorice inventatorii italieni Eugenio Barsanti și Felice Matteucci au brevetat o primă versiune care funcționa eficient a unui motor cu ardere internă în 1854 în Londra (patent nr. 1072). Se susține că motorul Otto este în multe privințe inspirat din precedentele invenții ale acestuia, dar, deocamdată nu există nicio documentație despre un motor de inspirație italiană creat de Otto.

Acesta este un montaj video de motoare Otto care funcționează la Western Minnesota Steam Threshers Reunion (WMSTR), în Rollag, Minnesota. (2min 16sec, 320x240, 340kbit/s video)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 Andrew Bell. „Nikolaus Otto” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  3. 1 2 „Nikolaus August Otto” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
  4. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Nikolaus August Otto” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. ↑ „Nikolaus Otto” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  7. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  8. ↑ „Nikolaus Otto” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  9. ↑ „Nikolaus Otto”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  10. 1 2 „Nikolaus Otto”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  11. ↑ „Nikolaus Otto”. National Inventors Hall of Fame[*]. Wikidata Q1366018.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nikolaus_Otto&oldid=15507588