close
Sari la conținut

Adriana Bittel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adriana Bittel
Date personale
Născută (79 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieBERJAYA România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]​
jurnalistă
prozatoare[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adriana Bittel (n. 31 mai 1946, București) este o prozatoare și publicistă română,absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1970. Este căsătorită cu publicistul Toma Roman și are un fiu, Toma Roman jr.[1]

Activitatea profesională

[modificare | modificare sursă]

În 1963 debutează cu proză în „Gazeta literară” și editorial - în 1980 cu volumul „Lucruri într-un pod albastru”, un volum de „caligrafii poematice”, după cum l-a numit Ion Holban.[2] Colaborează permanent la săptămânalul „Formula As”. [3]A fost, din 1970, corector și apoi redactor la revista „România literară”[4] unde contribuie cu cronici și în prezent, ocupându-se de paginile de literatură stăină.[1] Este consilier editorial la Editura Universal Dalsi.[5]

Este prezentă în antologiile: „Generația 80 în proza scurtă“, alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa (Editura Paralela 45, 1998) și „Romanian Fiction of the 80s and 90s“ (Editura Paralela 45, 1999). Figurează cu texte de proză în antologii publicate în SUA, Austria, Germania, Iugoslavia.

Afilieri

[modificare | modificare sursă]

În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea” al Universității din București, condus de criticul George Ivașcu.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN-Clubului Român.

În 2003, a făcut parte, alături de Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu si Tudorel Urian dintr-un juriu care a acordat premiul „Cartea anului” cărții „Jurnal 1990-1993”, a Monicăi Lovinescu.[6]

Volume publicate

[modificare | modificare sursă]
  • „Lucruri într-un pod albastru” (Editura Cartea Românească, 1980).[7]
  • „Somnul după naștere” (Editura Cartea Românească, 1984);
  • „Iulia în iulie” (Editura Eminescu, 1986);
  • „Fototeca” (Editura Cartea Românească, 1989);
  • „Întâlnire la Paris” (Editura Compania, 2000) – Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul ASPRO;
  • „Cum încărunțește o blondă” (Editura Compania, 2006).

Volume colective

[modificare | modificare sursă]

Aprecieri critice

[modificare | modificare sursă]

Pentru cronicile pe care le semnează în revista „România literară”, prozatoarea, critica și istorica literară Ioana Pârvulescu o numește: „Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe”.[8] Gabriel Dimisianu scrie că s-a vorbit cu dreptate „despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă”.[9] De altfel, Bittel a fost descrisă drept unul dintre prozatorii de marcă ai generației ’80.[10] În portretul Adrianei Bittel, Gabriel Dimisianu apreciază că „spiritul critic, inteligența și competența literară se întâlnesc cu generozitatea”.[9] În „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (1993), Radu G. Țeposu o include pe Adriana Bittel în categoria scriitorilor analiști, adică a scriitorilor neinteresați de construcții epice de mari dimensiuni.[11]

„Proza Adrianei Bittel are cîteva însuşiri distincte. În primul rînd, lipsa ei de morgă. Ea scrie simplu, într-un limbaj direct, ceea ce nu înseamnă fără subtilitate. Duce povestirea până la capăt şi face în aşa fel încît portretul din interior să fie, omeneşte vorbind, verosimil (...). Este apoi o bună poziţie faţă de individul mărunt, nici idealizantă, deci falsă, nici premeditat caricaturizantă. O aşezare firească, adică o bună percepere a umanului.”
—Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, 1989)

Recenzii despre Bittel

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Ştefănescu, Alex (). Istoria literaturii române contemporane: 1941-2000. Bucureşti: Maşina de scris. p. 1063-1065.
  2. ↑ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Paralela 45. p. 168.
  3. ↑ „Adriana Bittel”. Humanitas. Accesat în .
  4. ↑ Ea a promovat-o pe debutanta Florina Iliș, autoarea romanului „Cruciada copiilor” și una dintre tinerele speranțe ale prozei românești, în redacția România literară
  5. ↑ „Adriana Bittel”. www.goodreads.com. Accesat în .
  6. ↑ Victoria Anghelescu, Lauri pentru Monica Lovinescu Arhivat în , la Wayback Machine., Curentul, Anul VII, Serie noua, Nr 292(1873), vineri, 19 decembrie 2003
  7. ↑ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 76.
  8. ↑ Ioana Pârvulescu, De ce o iubim Arhivat în , la Wayback Machine., România literară
  9. 1 2 http://www.romlit.ro/ada_bittel_la_aniversar Arhivat în , la Wayback Machine. Ada Bittel la aniversară - Texte omagiale
  10. ↑ Iulia Popovici, Trei scriitori ai generației ’80 la „Formula 3“, Observator cultural
  11. ↑ Carmen Mușat, Lumile lui Alexandru Vlad, Observator cultural, Nr 607, ianuarie 2012, accesat la 23 ianuarie 2013

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adriana_Bittel&oldid=17539609