close
Sari la conținut

Crichet

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cricket)
Nu confundați cu Croquet.
Crichet
BERJAYA
Shaun Pollock⁠(d) din partea Africii de Sud aruncă spre Michael Hussey⁠(d) din partea Australiei, în timpul meciului Test de Boxing Day din 2005, pe Melbourne Cricket Ground⁠(d).
Cel mai înalt forConsiliul Internațional de Crichet⁠(d)
Jucat prima oarăsecolul al XVI-lea; sud-estul Angliei
Caracteristici
ContactNu
Membri ai echipei11 jucători de fiecare parte (înlocuitorii sunt permiși în anumite situații)
CategorisireSport de echipă, joc cu bâtă și minge
EchipamentMinge de crichet, bâtă de crichet, wicket⁠(d) (bețe de poartă, bails), echipament de protecție
Loc de întâlnireTeren de crichet
Olimpic1900, 2028
Site webhttp://ICC-Cricket.com
Modifică text Consultați documentația formatului

Crichetul (uneori și cricket, forma neadaptată) este un joc cu bâtă și minge disputat între două echipe de câte unsprezece jucători pe un teren, în centrul căruia se află zona principală de joc, numită pitch, lungă de 22 de yarzi (20,12 metri), având la fiecare capăt câte un wicket⁠(d) (poartă), alcătuit din două bails (bețișoare) așezate în echilibru pe trei bețe de poartă. Doi jucători ai echipei la bătaie, strikerul și non-strikerul⁠(d), stau în fața fiecărui wicket, ținând bâtele, în timp ce un jucător al echipei din teren, bowlerul, aruncă mingea către wicketul strikerului, de la capătul opus al pitch-ului. Scopul strikerului este să lovească mingea cu bâta și apoi să facă schimb de locuri cu non-strikerul⁠(d), echipa la bătaie înscriind câte un punct (run) pentru fiecare astfel de schimb. Se înscriu puncte și atunci când mingea ajunge la limita terenului sau când aruncarea este neregulamentară.

Echipa din teren încearcă să împiedice înscrierea de puncte prin eliminarea batsmenilor (care sunt astfel declarați „out”). Eliminarea se poate produce în mai multe feluri, printre care bowled⁠(d) (mingea lovește wicketul strikerului și dislocă bails-urile) și situația în care echipa din teren fie prinde⁠(d) mingea după ce a fost lovită cu bâta, dar înainte de a atinge pământul, fie lovește wicketul cu mingea⁠(d) înainte ca un batsman să treacă linia (crease) din fața wicketului. După eliminarea a zece batsmeni, inningul⁠(d) se încheie, iar echipele schimbă rolurile. Formele de crichet variază de la meciurile Test tradiționale, disputate pe parcursul a cinci zile, până la formatul mai recent Twenty20⁠(d) (cunoscut și ca T20), în care fiecare echipă are la dispoziție un singur innings de 20 de overuri (un „over” fiind o serie de șase aruncări regulamentare), meciul durând în general trei-patru ore.

În mod tradițional, jucătorii de crichet poartă echipament complet alb, însă în crichetul cu overuri limitate se folosesc culorile clubului sau ale echipei. Pe lângă echipamentul de bază, unii jucători poartă protecții pentru a preveni accidentările provocate de minge, care este un obiect dur și compact, din piele presată, cu o cusătură ușor proeminentă ce închide un miez de plută acoperit cu ață înfășurată strâns.

Cea mai veche referire sigură la practicarea crichetului privește sud-estul Angliei, la mijlocul secolului al XVI-lea. Jocul s-a răspândit pe glob odată cu expansiunea Imperiului Britanic, primele meciuri internaționale având loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Forul de conducere al sportului este Consiliul Internațional de Crichet⁠(d) (ICC), care are peste 100 de membri, dintre care doisprezece sunt membri cu drepturi depline și joacă meciuri Test. Regulile jocului, Legile Crichetului (crichetul este guvernat de Legi, nu de reguli), sunt menținute de Clubul de Crichet Marylebone⁠(d) (MCC) din Londra. Sportul este practicat cu precădere în India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Afganistan, Australia, Noua Zeelandă, Anglia și Țara Galilor, Africa de Sud și Indiile de Vest.[1]

Deși crichetul a fost practicat în mod tradițional mai ales de bărbați, crichetul feminin a cunoscut o creștere semnificativă în secolul XXI.[2]

Cea mai de succes echipă din crichetul internațional este Australia, care a câștigat opt trofee la nivel de One Day International⁠(d), între care șase Cupe Mondiale — mai multe decât orice altă țară — și care a ocupat primul loc în clasamentul Test mai des decât oricare altă națiune.[3][4]

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Origini

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Un joc medieval din familia „club ball”, cu o aruncare pe sub braț către un jucător cu bâta. Prinzătorii se poziționează pentru a prinde mingea. Detaliu din Cântecele Sfintei Maria, secolul al XIII-lea.

Crichetul face parte din familia jocurilor „club ball”, care presupun lovirea unei mingi cu un obiect ținut în mână. Din aceeași familie fac parte baseballul (care are numeroase asemănări cu crichetul, ambele aparținând categoriei mai restrânse a jocurilor cu bâtă și minge[5]), golful, hocheiul, tenisul, squashul, badmintonul și tenisul de masă.[6] În cazul crichetului, o diferență esențială este existența unei ținte fixe, wicketul (inițial, se crede, o poartă de țarc prin care erau mânate oile), pe care batsmanul trebuie să o apere.[7] Istoricul crichetului Harry Altham⁠(d) a identificat trei „grupe” de jocuri „club ball”: grupa hocheiului, în care mingea este trimisă între două ținte (porțile); grupa golfului, în care mingea este trimisă către o țintă neapărată (gaura); și grupa crichetului, în care „mingea este țintită spre un semn (wicketul) și trimisă departe de acesta”.[8]

Se consideră în general că crichetul a apărut ca joc de copii în comitatele din sud-estul Angliei, cândva în perioada medievală.[7] Deși există revendicări privind date mai timpurii, cea mai veche referire sigură la practicarea jocului provine din depozițiile date într-un proces la Guildford, în ianuarie 1597 (stil vechi, adică ianuarie 1598 în calendarul modern). Procesul privea dreptul de proprietate asupra unui teren, iar instanța a ascultat mărturia unui medic legist⁠(d) în vârstă de 59 de ani, John Derrick⁠(d), care a declarat că:[9][10][11]

„Fiind elev la școala gratuită din Guildford, el și mai mulți dintre colegii săi alergau și se jucau acolo de-a creckett și alte jocuri.”

Ținând cont de vârsta lui Derrick, momentul la care se referea era cu aproximativ o jumătate de secol mai devreme, ceea ce face cert faptul că crichetul era practicat în jurul anului c. 1550 de băieți din Surrey.[11] Ideea că a fost inițial un joc de copii este întărită de dicționarul englez-francez publicat de Randle Cotgrave⁠(d) în 1611, în care substantivul „crosse” este definit drept „bățul încovoiat cu care băieții joacă crichet”, iar verbul „crosser” drept „a juca crichet”.[12][13]

O posibilă sursă a denumirii sportului este cuvântul din engleza veche „cryce” (sau „cricc”), care înseamnă cârjă sau baston. În Dicționarul său, Samuel Johnson deriva termenul „crichet” din „cryce, saxon, un băț”.[9] În franceza veche, cuvântul „criquet” pare să fi însemnat un fel de bâtă sau băț.[14] Având în vedere legăturile comerciale medievale puternice dintre sud-estul Angliei și Comitatul Flandrei, pe vremea când acesta aparținea Ducatului de Burgundia, denumirea poate proveni din neerlandeza medie (folosită atunci în Flandra) „krick”(-e), cu sensul de băț (cârjă).[14] O altă sursă posibilă este cuvântul din neerlandeza medie „krickstoel”, care desemna un scăunel lung și jos folosit pentru îngenunchere în biserică, asemănător wicket⁠(d)ului lung și jos, cu două bețe de poartă, din crichetul timpuriu.[15] Potrivit lui Heiner Gillmeister, specialist în limbi europene la Universitatea din Bonn, „crichet” derivă din expresia din neerlandeza medie pentru hochei, „met de (krik ket)sen” („cu urmărirea bățului”).[16] Gillmeister a sugerat că nu doar numele, ci și sportul însuși ar putea avea origine flamandă.[16]

Dezvoltarea crichetului amator și profesionist în Anglia

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Evoluția bâtei de crichet. „Crosa de hochei” inițială (stânga) a evoluat spre bâta dreaptă începând cu aproximativ c. 1760, când s-a trecut la aruncarea cu plasarea mingii pe pitch.

Deși scopul principal al jocului a fost dintotdeauna înscrierea unui număr cât mai mare de puncte, forma timpurie a crichetului se deosebea de jocul modern prin câteva aspecte tehnice esențiale; varianta nord-americană a crichetului, cunoscută drept wicket, a păstrat multe dintre acestea.[17] Mingea era aruncată pe sub braț de către bowler și pe sol, către un batsman înarmat cu o bâtă a cărei formă amintea de o crosă de hochei; batsmanul apăra un wicket⁠(d) jos, cu două bețe de poartă, iar punctele erau numite notches (crestături), pentru că scorerii le însemnau pe răbojuri.[18][19][20]

În 1611, anul apariției dicționarului lui Cotgrave⁠(d), registrele tribunalului ecleziastic din Sidlesham⁠(d), Sussex, consemnează că doi enoriași, Bartholomew Wyatt și Richard Latter, nu au participat la slujba de Paști pentru că jucau crichet. Au fost amendați cu câte 12d fiecare și au primit canon.[21] Aceasta este cea mai veche mențiune a participării adulților la crichet și tot cam în aceeași perioadă s-a jucat cel mai vechi meci organizat cunoscut între parohii sau sate, la Chevening, Kent⁠(d).[9][22] În 1624, un jucător pe nume Jasper Vinall⁠(d) a murit după ce a fost lovit accidental în cap în timpul unui meci între două echipe parohiale din Sussex.[23]

Crichetul a rămas o îndeletnicire locală discretă în cea mai mare parte a secolului al XVII-lea.[13] Se știe, din numeroase referiri găsite în dosarele tribunalelor ecleziastice, că a fost interzis uneori de puritani, înainte și în timpul Commonwealth-ului.[24][25] Problema era aproape întotdeauna jocul duminical, întrucât puritanii considerau crichetul „profan” dacă era practicat în ziua sabatului, mai ales dacă implica mulțimi mari sau pariuri.[26][27]

Potrivit istoricului social Derek Birley⁠(d), după Restaurația din 1660 a urmat o „mare efervescență sportivă”.[28] Mai mulți membri ai curții regelui Carol al II-lea au manifestat un interes puternic pentru crichet în acea perioadă.[29] Pariurile sportive au devenit o problemă suficient de importantă pentru ca Parlamentul să adopte Legea jocurilor de noroc din 1664, care limita mizele la £100 — o sumă colosală, care oricum depășea venitul anual a 99% din populație.[28] Alături de cursele de cai, de luptele cu premii și de alte tipuri de sporturi sângeroase, crichetul era perceput ca un sport de pariuri.[30] Patronii bogați organizau meciuri cu mize mari, formând echipe în care i-au angajat pe primii jucători profesioniști.[31] Până la sfârșitul secolului, crichetul devenise un sport important, care se răspândea în toată Anglia și era deja dus peste hotare de marinarii și coloniștii englezi — cea mai veche referire la crichet în afara Angliei datează din 1676.[32] S-a păstrat o relatare de presă din 1697 despre „un mare meci de crichet” disputat în Sussex „pentru cincizeci de guinee de fiecare parte”, cea mai veche întâlnire cunoscută considerată în general un meci de primă ligă.[33][34]

Patronii și ceilalți jucători din rândul micii nobilimi⁠(d) au început să se autodefinească drept „amatori”[fn 1], pentru a se distinge clar de profesioniști, care făceau invariabil parte din clasa muncitoare — până acolo încât aveau vestiare și săli de mese separate.[35] Nobilimea, incluzând aristocrați de rang înalt precum ducii de Richmond, își invoca codul de onoare al noblesse oblige pentru a-și revendica dreptul de conducere în orice competiție sportivă la care lua parte, mai ales pentru că le era necesar să joace alături de „inferiorii lor sociali” dacă voiau să își câștige pariurile.[36] Cu timpul, s-a impus percepția că amatorul tipic din crichetul de primă ligă — până în 1962, când statutul de amator a fost desființat — era cineva cu educație într-o public school⁠(d), urmată de studii la Cambridge sau Oxford. Societatea considera că astfel de oameni sunt „ofițeri și gentlemeni”, meniți să asigure conducerea.[37] Din punct de vedere strict financiar, amatorul ar fi trebuit teoretic să solicite doar decontarea cheltuielilor de joc, în timp ce omologul său profesionist juca în baza unui contract și primea un salariu sau o indemnizație de meci; în practică, mulți amatori solicitau mai mult decât cheltuiseră efectiv, iar pentru această practică a fost inventat termenul batjocoritor „shamateur”.[38][39]

Crichetul englez în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Tânărul jucător de crichet⁠(d) (Francis Cotes⁠(d), 1768)

Jocul a cunoscut o dezvoltare majoră în secolul al XVIII-lea, devenind sportul național al Angliei.[40] Succesul său a fost susținut de dubla necesitate a patronajului și a pariurilor.[41] Crichetul era prezent la Londra încă din 1707, iar la mijlocul secolului mulțimi mari se adunau la meciurile de pe Artillery Ground⁠(d), în Finsbury⁠(d).[necesită citare] Forma cu un singur wicket atrăgea mulțimi uriașe și pariuri pe măsură, popularitatea sa atingând apogeul în sezonul 1748.[42] Aruncarea a suferit o transformare în jurul anului 1760, când bowlerii au început să plaseze mingea pe pitch, făcând-o să sară, în loc să o rostogolească sau să o alunece spre batsman. Aceasta a provocat o revoluție în designul bâtelor, întrucât, pentru a face față mingii care sărea, a fost necesară introducerea bâtei drepte moderne în locul vechii forme de „crosă de hochei”.[43][necesită citare]

Clubul Hambledon⁠(d) a fost fondat în anii 1760 și, timp de două decenii, până la înființarea Clubului de Crichet Marylebone⁠(d) (MCC) și deschiderea terenului Lord's Old Ground⁠(d) în 1787, Hambledon a fost atât cel mai mare club al sportului, cât și centrul său de greutate.[necesită citare] MCC a devenit rapid clubul de prim rang și custodele Legilor Crichetului. Printre noile Legi introduse în a doua parte a secolului al XVIII-lea se numără wicketul cu trei bețe de poartă și regula leg before wicket⁠(d) (LBW).[44]

În secolul al XIX-lea, aruncarea pe sub braț a fost înlocuită mai întâi de aruncarea la nivelul umărului (roundarm) și apoi de cea pe deasupra capului (overarm). Ambele schimbări au fost controversate.[45] Organizarea jocului la nivel de comitat a dus la crearea cluburilor de comitat, primul fiind Sussex⁠(d), în 1839.[46] În decembrie 1889, cele opt cluburi de comitat de frunte au format oficial County Championship⁠(d), care a debutat în 1890.[47]

BERJAYA
Prima fotografie cunoscută a unui meci de crichet, realizată la 25 iulie 1857 de Roger Fenton⁠(d)

Cel mai celebru jucător al secolului al XIX-lea a fost W. G. Grace⁠(d), a cărui carieră îndelungată și influentă a început în 1865. Mai ales în timpul carierei lui Grace, distincția dintre amatori și profesioniști s-a estompat prin existența unor jucători ca el, formal amatori, dar, din punctul de vedere al câștigurilor, profesioniști de facto. Se spunea despre Grace însuși că a fost plătit pentru crichet mai mult decât orice profesionist.[necesită citare]

Ultimele două decenii dinaintea Primului Război Mondial au fost numite „Epoca de Aur a crichetului”. Este o denumire nostalgică, provocată de sentimentul colectiv de pierdere de după război, dar perioada a produs într-adevăr jucători mari și meciuri memorabile, mai ales pe măsură ce competițiile organizate la nivel de comitat și la nivel Test s-au dezvoltat.[48]

Crichetul devine sport internațional

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Prima echipă engleză care a jucat peste hotare, la bordul navei spre America de Nord, 1859

Între timp, Imperiul Britanic contribuise decisiv la răspândirea jocului peste hotare, iar la mijlocul secolului al XIX-lea acesta era bine implantat în Australia, Caraibe, India Britanică (care includea și actualele Pakistan și Bangladesh), Noua Zeelandă, America de Nord și Africa de Sud.[49] În 1844 a avut loc primul meci internațional, între echipe în esență de club, din Statele Unite și Canada, la New York; Canada a câștigat.[50][51] În 1859, o echipă de jucători englezi a mers în America de Nord, în primul turneu peste hotare.[52]

În 1862, o echipă engleză a efectuat primul turneu în Australia.[53] Prima echipă australiană care a călătorit peste hotare a fost formată din văcari⁠(d) aborigeni, care au făcut un turneu în Anglia în 1868.[54]

În 1876–77, o echipă a Angliei a luat parte, în meci cu Australia pe Melbourne Cricket Ground⁠(d), la ceea ce avea să fie recunoscut retrospectiv drept primul meci Test din istorie.[55] Rivalitatea dintre Anglia și Australia a dat naștere seriei The Ashes⁠(d) în 1882, care rămâne cea mai celebră confruntare din crichetul Test.[56] Crichetul Test a început să se extindă în 1888–89, când Africa de Sud a jucat împotriva Angliei.[57]

Crichetul în secolul XX

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Don Bradman⁠(d) al Australiei a avut o medie record la bătaie în meciurile Test: 99,94.

Perioada interbelică a fost dominată de Don Bradman⁠(d) al Australiei, statistic cel mai bun batsman din istoria crichetului Test. Pentru a-i stăvili dominația, Anglia a folosit tactica bodyline⁠(d) în seria The Ashes din 1932–33. Aceasta presupunea aruncarea mingii către corpul batsmanului și o amplasare pe teren corespunzătoare, astfel încât batsmanul trebuia să aleagă între a fi lovit și riscul de a fi eliminat. Această serie a transformat crichetul dintr-un simplu joc într-o chestiune de importanță națională, între cele două țări fiind schimbate telegrame diplomatice pe marginea incidentului.[58]

În acest timp, numărul națiunilor cu statut Test a continuat să crească, Indiile de Vest, Noua Zeelandă și India fiind admise ca membri Test cu drepturi depline într-un interval de patru ani, între 1928 și 1932.

O întrerupere forțată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a oprit pentru o vreme crichetul Test, deși divizarea Indiei a dus la obținerea statutului Test de către Pakistan în 1952. Pe măsură ce echipele au început să călătorească mai mult, jocul a crescut rapid: de la 500 de meciuri Test în 84 de ani, s-a ajuns la 1000 în următorii 23.

Crichetul a intrat într-o nouă eră în 1963, când comitatele engleze au introdus varianta cu overuri limitate.[59] Întrucât garanta un rezultat, această formă era profitabilă, iar numărul meciurilor a crescut.[60] Primul Limited Overs International⁠(d) s-a jucat în 1971, iar Consiliul Internațional de Crichet⁠(d) (ICC), sesizându-i potențialul, a organizat prima Cupă Mondială cu overuri limitate în 1975.[61]

Sri Lanka s-a alăturat în 1982. Între timp, Africa de Sud a fost suspendată de ICC din cauza apartheidului, din 1970 până în 1992. Anul 1992 a adus și apariția echipei statului Zimbabwe.[62]

Crichetul în secolul XXI

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Indian Premier League (IPL) a fost lansată în 2008. A devenit una dintre cele mai bogate ligi sportive din lume și a sporit considerabil importanța crichetului T20 și a ligilor de franciză.[63]

Secolul XXI a adus echipa Bangladeshului, care a debutat în crichetul Test în 2000. Jocul însuși a evoluat, apărând un format nou, cu innings de 20 de overuri. Acest format, numit T20⁠(d), a devenit rapid foarte popular, punând în pericol formatele mai lungi. Formatul scurt a introdus și crichetul de franciză, cu turnee noi precum Indian Premier League și australiana Big Bash League⁠(d). ICC a ales formatul T20 drept format de creștere al crichetului și a introdus o Cupă Mondială T20, disputată o dată la doi ani;[64] crichetul T20 a fost totodată tot mai des acceptat în competiții majore precum Jocurile Asiatice.[65] Creșterea rezultată a dus baza de suporteri a crichetului peste un miliard de oameni, 90% dintre aceștia aflându-se în Asia de Sud.[1] Succesul T20 a generat și formate și mai scurte, precum crichetul în 10 overuri (T10) și crichetul în 100 de mingi, nu fără controverse.[66]

Factori externi și-au pus și ei amprenta asupra crichetului. De exemplu, atacurile de la Mumbai din 2008 au determinat India și Pakistanul să își suspende pe termen nedefinit seria bilaterală. Atacul din 2009 asupra echipei din Sri Lanka, aflată în turneu în Pakistan, a făcut ca Pakistanul să nu poată găzdui meciuri până în 2019.[67][68][69][70]

În 2017, Afganistanul și Irlanda au devenit a 11-a și a 12-a națiune cu statut Test.[71][72]

Legile și desfășurarea jocului

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Un teren de crichet tipic

În crichet, principiile care guvernează jocul sunt numite „Legi”, nu „reguli”, și sunt codificate în Legile Crichetului (denumite în continuare „Legile”), cu aplicabilitate globală. Există 42 de Legi (scrise întotdeauna cu „L” mare). Cea mai veche versiune cunoscută a codului a fost redactată în 1744, iar din 1788 este deținută și menținută de custodele său, Clubul de Crichet Marylebone⁠(d) (MCC) din Londra.[73]

Suprafața de joc

[modificare | modificare sursă]

Crichetul este un joc cu bâtă și minge disputat pe un teren de crichet (vezi imaginea cu pitch-ul și liniile de joc) între două echipe de câte unsprezece jucători.[74] Terenul este de obicei circular sau oval, iar marginea suprafeței de joc este marcată de o limită, care poate fi un gard, o parte a tribunelor, o sfoară, o linie vopsită sau o combinație a acestora; pe cât posibil, limita trebuie marcată pe toată lungimea sa.[75]

Aproximativ în centrul terenului se află pitch-ul (vezi imaginea de mai jos), o suprafață dreptunghiulară la fiecare capăt al căreia este amplasată o țintă de lemn numită wicket⁠(d); wicketurile sunt așezate la 22 de yarzi (20,12 m) distanță.[76] Pitch-ul este plan, lat de 10 picioare (3,05 m), acoperit cu iarbă foarte scurtă, care tinde să se tocească pe măsură ce jocul avansează (crichetul poate fi jucat și pe suprafețe artificiale, în special pe matisare sintetică). Fiecare wicket este alcătuit din trei bețe de poartă, peste care sunt așezate două bails.[77]

BERJAYA
Pitch-ul și liniile de joc (creases)

Așa cum se vede în ilustrație, pitch-ul este marcat la fiecare capăt cu patru linii albe: o bowling crease, o popping crease și două return creases. Cele trei bețe de poartă sunt aliniate central pe bowling crease, lungă de opt picioare și opt inci. Popping crease este trasată la patru picioare în fața liniei de bowling și paralel cu aceasta; deși este desenată ca o linie de 12 picioare (3,66 m) (șase picioare de fiecare parte a wicketului), ea este în fapt nelimitată ca lungime. Return creases sunt trasate în unghi drept față de popping crease, astfel încât să intersecteze capetele liniei de bowling; fiecare return crease este desenată pe 8 picioare (2,44 m), extinzându-se astfel cu patru picioare în spatele liniei de bowling, dar este și ea, de fapt, nelimitată ca lungime.[78]

Structura meciului

[modificare | modificare sursă]

Înainte de începerea unui meci, căpitanii celor două echipe (care sunt totodată jucători) aruncă o monedă pentru a stabili care echipă va bate prima și va avea deci primul innings⁠(d).[79] Innings este termenul folosit pentru fiecare fază de joc a meciului (formă identică la singular și la plural).[79] În fiecare innings, o echipă bate, încercând să înscrie puncte, în timp ce cealaltă aruncă și joacă în teren, încercând să limiteze punctajul și să elimine batsmenii.[80][81] Când primul innings se încheie, echipele își schimbă rolurile; pot exista între două și patru innings, în funcție de tipul de meci. Un meci cu patru innings programate se joacă pe parcursul a trei până la cinci zile; un meci cu două innings programate se încheie de obicei într-o singură zi.[79] În timpul unui innings, toți cei unsprezece membri ai echipei din teren se află pe teren, dar de regulă doar doi membri ai echipei la bătaie sunt prezenți în orice moment.[a] Ordinea la bătaie este de obicei anunțată chiar înaintea meciului, dar poate fi modificată.[74]

Obiectivul principal al fiecărei echipe este să înscrie mai multe puncte decât adversarii, dar în anumite forme de crichet este necesar și ca toți batsmenii adverși, cu excepția unuia, să fie eliminați (echipa fiind astfel „all out”) în ultimul lor innings, pentru ca meciul să poată fi câștigat; altfel, el s-ar încheia cu remiză (fără învingător și fără egalitate).[84]

Îmbrăcăminte și echipament

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Jucătorul englez W. G. Grace⁠(d) „luându-și poziția” în 1883. Apărătorile și bâta sa sunt foarte asemănătoare cu cele de azi. Mănușile au evoluat oarecum. Mulți jucători moderni folosesc mai multe echipamente de protecție decât avea Grace la dispoziție, în special căști și apărători pentru brațe.

Portarul (jucătorul specializat aflat în spatele batsmanului) și batsmenii poartă echipament de protecție din cauza durității mingii, care poate fi aruncată cu viteze de peste 145 km/h (90 mph) și reprezintă o problemă majoră de sănătate și siguranță. Îmbrăcămintea de protecție cuprinde apărători (care protejează genunchii și tibia), mănuși de bătaie sau mănuși de portar, cască de protecție și un box (protecție abdominală) pentru jucătorii de sex masculin, purtat în interiorul pantalonilor.[85] Unii batsmeni poartă protecții suplimentare pe sub cămașă și pantaloni, precum apărători pentru coapse, brațe, coaste și umeri. Singurii jucători din teren cărora li se permite echipament de protecție sunt cei aflați foarte aproape de batsman (adică alături de el sau în fața lui), dar aceștia nu pot purta mănuși sau apărători exterioare pentru picioare.[86]

Cu anumite variații, echipamentul de teren cuprinde în general o cămașă cu guler, cu mâneci scurte sau lungi; pantaloni lungi; pulover de lână (dacă este nevoie); șapcă de crichet (pentru jocul în teren) sau cască de protecție; și încălțăminte cu crampoane, pentru priză sigură. Echipamentul este în mod tradițional complet alb, ceea ce rămâne valabil în crichetul Test și în cel de primă ligă, dar în crichetul cu overuri limitate se poartă acum culorile echipei.[87]

Bâta și mingea

[modificare | modificare sursă]

Esența sportului constă în faptul că bowlerul lansează mingea de la capătul său al pitch-ului către batsmanul care, înarmat cu o bâtă, se află „pe lovitură” la celălalt capăt (vezi subsecțiunea următoare: Desfășurarea de bază).

Bâta este din lemn, de obicei Salix alba (răchită albă), și are forma unei lame cu un mâner cilindric în partea superioară. Lama nu poate depăși 4¼ inci (10,8 cm) în lățime, iar lungimea totală a bâtei nu poate depăși 38 de inci (96,5 cm). Nu există un standard de greutate, aceasta fiind de regulă între 2 lb 7 oz și 3 lb (1,1 și 1,4 kg).[88][89]

Mingea este un sferoid dur, din piele cusută, cu o circumferință de 9 inci (22,9 cm). Mingea are o „cusătură” (seam): șase rânduri de împunsături care prind învelișul de piele de miezul de ață și plută. Cusătura unei mingi noi este proeminentă și îl ajută pe bowler să îi imprime o traiectorie mai puțin previzibilă. În timpul meciurilor, calitatea mingii se degradează până la punctul în care nu mai poate fi folosită; pe parcursul acestei degradări, comportamentul ei în zbor se schimbă și poate influența rezultatul meciului. De aceea, jucătorii încearcă să modifice comportamentul mingii intervenind asupra proprietăților ei fizice. Lustruirea mingii și umezirea ei cu transpirație sau salivă erau permise, chiar și atunci când lustruirea se făcea deliberat pe o singură parte, pentru a-i accentua swing-ul în aer. Folosirea salivei a fost între timp interzisă, ca urmare a pandemiei de COVID-19.[90] Frecarea altor substanțe pe minge, zgârierea suprafeței sau scobirea cusăturii constituie modificare ilegală a mingii.[91]

Rolurile jucătorilor

[modificare | modificare sursă]

Desfășurarea de bază: de la bowler la batsman

[modificare | modificare sursă]

În timpul jocului normal, pe teren se află treisprezece jucători și doi arbitri. Doi dintre jucători sunt batsmeni, iar restul sunt toți cei unsprezece membri ai echipei din teren. Ceilalți nouă jucători ai echipei la bătaie se află în afara terenului, în pavilion. Imaginea cu suprapuneri de mai jos arată ce se întâmplă când mingea este aruncată și care dintre participanți se află pe pitch sau în apropierea lui.[92]

BERJAYA
Momentul aruncării: arbitrul (1), wicketul de la capătul bowlerului (2), non-strikerul (3), bowlerul (4), mingea (5), pitch-ul (6), popping crease (7), strikerul (8), wicketul strikerului (9), portarul (10), first slip (11), return crease (12).

În fotografie, cei doi batsmeni (3 și 8, în galben) au luat poziție la fiecare capăt al pitch-ului (6). Trei membri ai echipei din teren (4, 10 și 11, în bleumarin) apar în cadru. Unul dintre cei doi arbitri (1, cu pălărie albă) este poziționat în spatele wicket⁠(d)ului (2) de la capătul bowlerului (4). Bowlerul (4) lansează mingea (5) de la capătul său către batsmanul (8) de la celălalt capăt, numit „striker”. Celălalt batsman (3), aflat la capătul bowlerului, este numit „non-striker”. Portarul (10), care este un jucător specializat, este poziționat în spatele wicketului strikerului (9), iar în spatele lui se află unul dintre jucătorii din teren, într-o poziție numită „first slip” (11). În timp ce bowlerul și jucătorul din first slip poartă doar echipamentul obișnuit, cei doi batsmeni și portarul poartă echipament de protecție, inclusiv căști, mănuși căptușite și apărători pentru picioare. Portarul este singurul jucător din teren care poate purta mănuși de protecție.

În timp ce arbitrul (1) din cadru stă la capătul bowlerului, colegul său stă în teren, de obicei la sau lângă poziția numită „square leg⁠(d)”, astfel încât să fie în linie cu popping crease (7) de la capătul strikerului. Bowling crease (nenumerotată) este linia pe care se află wicketul, între return creases (12). Bowlerul (4) intenționează să lovească wicketul (9) cu mingea (5) sau, cel puțin, să îl împiedice pe striker (8) să înscrie puncte. Acesta din urmă intenționează, folosindu-și bâta, să își apere wicketul și, dacă se poate, să trimită mingea departe de pitch, pentru a înscrie puncte.

Unii jucători sunt pricepuți atât la bătaie, cât și la aruncare, fiind numiți all-rounderi⁠(d). Bowlerii sunt clasificați după stil și viteză, în general ca bowleri rapizi, bowleri cu cusătură sau spinneri. Batsmenii sunt clasificați după cum sunt dreptaci sau stângaci, lovitura cu schimbarea poziției (switch hit⁠(d)) fiind rară și folosită mai ales ca tactică, atunci când batsmanul își schimbă poziția cu puțin înainte ca bowlerul să lanseze mingea.[93]

Overurile
[modificare | modificare sursă]

Legile prevăd că, pe parcursul unui innings, „mingea va fi aruncată alternativ de la fiecare capăt, în overuri de câte 6 mingi”.[94] Denumirea de „over” provine din faptul că arbitrul strigă „Over!” după ce au fost aruncate șase mingi regulamentare. În acel moment, un alt bowler este trimis la celălalt capăt, iar echipa din teren își schimbă capetele, în timp ce batsmenii rămân pe loc. Un bowler nu poate arunca două overuri consecutive, deși poate (și de obicei o face) arunca overuri alternative, de la același capăt, pe parcursul mai multor serii, numite „spell”; dacă un căpitan dorește ca un bowler să „schimbe capătul”, un alt bowler trebuie să intervină temporar, pentru ca schimbarea să nu fie imediată. Batsmenii nu schimbă capetele la sfârșitul unui over, astfel încât cel care era non-striker devine striker și invers. Și arbitrii își schimbă pozițiile, astfel încât cel care era la „square leg⁠(d)” stă acum în spatele wicketului de la capătul non-strikerului, și invers.[94]

Jocul în teren

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Pozițiile de amplasare pe teren pentru un batsman dreptaci

Dintre cei unsprezece jucători din teren, trei apar în imaginea de mai sus. Ceilalți opt se află în alte părți ale terenului, pozițiile lor fiind stabilite tactic de căpitan sau de bowler. Jucătorii din teren își schimbă adesea poziția între aruncări, tot la indicația căpitanului sau a bowlerului.[86]

Dacă un jucător din teren se accidentează sau se îmbolnăvește în timpul meciului, este permisă intrarea unui înlocuitor, dar acesta nu poate arunca și nu poate fi căpitan, cu excepția înlocuitorilor pentru comoție din crichetul internațional.[83] Înlocuitorul părăsește terenul când jucătorul accidentat este apt să revină.[95] Legile Crichetului au fost actualizate în 2017 pentru a permite înlocuitorilor să joace ca portari.[96]

Bătaia și înscrierea punctelor

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Direcțiile în care un batsman dreptaci, orientat în jos pe pagină, intenționează să trimită mingea la diverse lovituri. Diagrama pentru un batsman stângaci⁠(d) este imaginea în oglindă a acesteia.

Batsmenii intră pe rând, conform ordinii la bătaie stabilite în prealabil de căpitanul echipei și prezentate arbitrilor, deși ordinea rămâne flexibilă atunci când căpitanul nominalizează oficial echipa.[74] Batsmenii înlocuitori nu sunt în general permiși,[95] cu excepția înlocuitorilor pentru comoție din crichetul internațional.[83]

Pentru a începe bătaia, batsmanul își ia mai întâi poziția (guard). În mod standard, aceasta presupune o ușoară aplecare, cu picioarele orientate transversal în fața wicketului, privirea către bowler și bâta ținută astfel încât să treacă peste picioare, iar vârful ei să se sprijine de sol lângă degetele piciorului din spate.[97]

Un batsman priceput poate folosi o gamă largă de lovituri, atât defensive, cât și ofensive. Ideea este de a lovi mingea cât mai eficient cu fața plată a lamei bâtei. Dacă mingea atinge muchia bâtei, lovitura se numește „edge”. Batsmanul nu este obligat să lovească și poate lăsa mingea să treacă spre portar. La fel, nu este obligat să încerce o alergare atunci când lovește mingea. Batsmenii nu urmăresc întotdeauna să lovească mingea cât mai puternic, iar un jucător bun poate înscrie puncte doar printr-o mișcare fină din încheieturi sau pur și simplu „blocând” mingea, dar direcționând-o departe de jucătorii din teren, astfel încât să aibă timp să alerge. Se joacă o mare varietate de lovituri, repertoriul incluzând tehnici denumite după stilul mișcării și direcția vizată: de exemplu „cut”, „drive”, „hook” și „pull”.[98]

BERJAYA
Sachin Tendulkar⁠(d) este singurul jucător care a înscris o sută de centuries în meciuri internaționale.

Strikerul trebuie să împiedice mingea să lovească wicketul și să încerce să înscrie puncte lovind mingea cu bâta, astfel încât el și partenerul său să aibă timp să facă schimb de locuri, alergând fiecare de la un capăt la celălalt al pitch-ului înainte ca echipa din teren să poată returna mingea și să încerce un run out⁠(d) (aruncarea mingii spre unul dintre wicketuri înainte ca punctul să fie realizat). Pentru a înregistra un punct, ambii alergători trebuie să atingă pământul dincolo de popping crease, fie cu bâta, fie cu corpul (batsmenii își poartă bâtele în timp ce aleargă), înainte ca un jucător din teren să poată arunca mingea în wicketul apropiat. Fiecare alergare completă adaugă un punct atât la scorul echipei, cât și la cel al strikerului.[99]

Decizia de a încerca o alergare este luată, în mod ideal, de batsmanul care are cea mai bună vizibilitate asupra traiectoriei mingii, comunicarea făcându-se prin „da”, „nu” sau „așteaptă”. Dintr-o singură lovitură se pot înscrie mai multe puncte. Loviturile care valorează unu până la trei puncte sunt frecvente, dar dimensiunea terenului face de regulă dificilă realizarea a patru sau mai multe alergări.[99] Pentru a compensa, loviturile care ajung la limita terenului sunt recompensate automat cu patru puncte, dacă mingea atinge pământul pe traseu, sau cu șase puncte, dacă mingea trece limita fără a atinge pământul în interiorul terenului. În aceste cazuri, batsmenii nu mai trebuie să alerge.[100] Loviturile de cinci puncte sunt neobișnuite și se bazează în general pe „overthrow”-uri, adică pe aruncări greșite ale unui jucător care returnează mingea.

BERJAYA
Batsmenii încearcă o alergare, în timp ce un jucător din teren așteaptă pasa.

Dacă strikerul înscrie un număr impar de puncte, cei doi batsmeni au schimbat capetele, iar cel care era non-striker devine striker. Doar strikerul poate înscrie puncte individuale, dar toate punctele se adaugă la totalul echipei.[99]

Echipa la bătaie poate obține puncte suplimentare sub formă de extras (numite „sundries” în Australia), din cauza greșelilor echipei din teren. Acest lucru se realizează în patru feluri: no-ball⁠(d), o penalizare de un punct acordată din cauza bowlerului care încalcă Legile (adesea prin faptul că nu lansează mingea înainte ca piciorul din față să treacă popping crease de la capătul său);[101] wide, o penalizare de un punct atunci când bowlerul trimite mingea în afara razei de acțiune a batsmanului;[102] bye, un punct acordat dacă batsmanul ratează mingea, iar aceasta trece de portar, lăsându-le batsmenilor timp să alerge în mod obișnuit;[103] și leg bye⁠(d), la fel ca bye, cu excepția faptului că mingea a atins corpul batsmanului, dar nu și bâta.[103] Dacă bowlerul a executat o aruncare neregulamentară (adică no-ball sau wide), echipa sa suportă o penalizare suplimentară, întrucât acea minge trebuie aruncată din nou, iar echipa la bătaie are astfel ocazia să înscrie puncte în plus din această aruncare suplimentară. În plus, modalitățile în care batsmenii pot fi eliminați la o aruncare neregulamentară se restrâng considerabil; în cazul unui no-ball, care este tipul mai grav de aruncare neregulamentară, singura modalitate uzuală de eliminare rămâne run out-ul.[101][102]

Eliminările

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Arbitrul semnalizează o eliminare

Există nouă moduri în care un batsman poate fi eliminat: cinci relativ frecvente și patru extrem de rare. Când un batsman este eliminat, se spune că „și-a pierdut wicketul” și nu mai are voie să bată în inningul respectiv; se spune totodată că echipa sa „a pierdut un wicket”. După ce o echipă a pierdut 10 wicketuri, inningul său se încheie.

Formele obișnuite de eliminare sunt:

  • bowled⁠(d) – când strikerul nu reușește să împiedice mingea să îi lovească wicketul[104]
  • caught⁠(d) – când o minge lovită cu bâta este prinsă de un jucător din teren înainte de a atinge pământul[105]
  • leg before wicket⁠(d) – când corpul strikerului împiedică „pe nedrept” mingea să lovească wicketul[106]
  • run out⁠(d) – în general când mingea este aruncată într-un wicket de către un jucător din teren în timp ce batsmenii aleargă între wicketuri[107]
  • stumped⁠(d) – un tip special de run out, care implică portarul și strikerul[108]

Metodele rare sunt:

Legile prevăd că echipa din teren, în practică de obicei bowlerul, trebuie să facă un apel pentru eliminare înainte ca arbitrul să poată da o decizie. Dacă batsmanul este eliminat, arbitrul ridică degetul arătător și spune „Out!”; în caz contrar, arbitrul clatină din cap și spune „Not out”.[113] Există, practic, și o a zecea modalitate de eliminare, retired out⁠(d) (autoeliminare — în general definitivă, cu excepția cazurilor de accidentare), care nu este o eliminare pe teren propriu-zisă, ci una retroactivă, pentru care niciun jucător din teren nu este creditat.[114]

Aruncarea

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Bowlerii capătă viteză alergând, apoi lansează mingea la finalul pasului de aruncare.

Majoritatea bowlerilor sunt considerați specialiști, în sensul că sunt selectați în echipă tocmai pentru priceperea lor la aruncare, deși unii sunt all-rounderi, iar uneori chiar și batsmenii specialiști aruncă. Acești specialiști execută serii (spells) de în general 4 până la 8 overuri, pentru a nu-i epuiza fizic, a nu provoca întinderi musculare și a nu suprasolicita scheletul. Legile împiedică un singur bowler să execute overuri consecutive, ceea ce face ca cel puțin doi bowleri să alterneze la fiecare over. Dacă un căpitan dorește ca un bowler să „schimbe capătul”, un alt bowler trebuie să intervină temporar, astfel încât schimbarea să nu fie imediată.[94] Mișcarea de aruncare seamănă cu o azvârlire, cu precizarea că extinderea cotului este aproape complet restricționată, ceea ce face ca majoritatea bowlerilor să mențină brațul întins la lansarea mingii. În plus, deși bowlerul nu este obligat să plaseze mingea pe pitch, o aruncare completă (full toss) care ajunge la striker deasupra taliei este sancționată ca no-ball⁠(d).

Bowlerul ajunge la pasul de aruncare printr-o cursă de elan (run-up), iar un over se consideră început în momentul în care bowlerul își începe cursa pentru prima aruncare a seriei, mingea intrând astfel „în joc”.[94] Bowlerii rapizi au nevoie de viteză, luându-și un elan lung, în timp ce bowlerii lenți fac cel mult câțiva pași înainte de a lansa mingea. Cei mai rapizi bowleri pot trimite mingea cu peste 145 km/h (90 mph) și se bazează uneori pe viteza pură pentru a-l depăși pe batsman, forțat să reacționeze foarte repede.[115] Alți bowleri rapizi mizează pe un amestec de viteză și viclenie, făcând mingea să devieze de pe cusătură sau în aer (swing). Acest tip de aruncare poate induce în eroare un batsman, făcându-l, de exemplu, să lovească greșit, astfel încât mingea abia atinge muchia bâtei și poate fi apoi prinsă de portar sau de un jucător din slip.[115] La celălalt capăt al spectrului se află spinnerul, care lansează mingea relativ lent și se bazează exclusiv pe viclenie pentru a-l păcăli pe batsman. Un spinner își „cumpără” adesea wicketul „înălțând” mingea (pe o traiectorie parabolică mai lentă și mai abruptă), pentru a-l ademeni pe batsman într-o lovitură slabă. Acesta trebuie să fie foarte atent la asemenea aruncări, întrucât mingea primește adesea flight sau rotire, astfel încât nu se comportă cum se așteaptă batsmanul, iar acesta poate fi „prins în capcană” și eliminat prin propria greșeală. Și aruncările full toss accidentale pot aduce wicketuri, deoarece faptul că mingea nu este plasată pe pitch îl poate surprinde pe batsman sau îl poate determina să lovească greșit, în încercarea de a pedepsi aruncarea slabă cu o lovitură la limită.[116] Între bowlerii rapizi și spinneri se situează bowlerii de viteză medie cu deviere pe cusătură, care mizează pe o acuratețe constantă pentru a limita ritmul de înscriere și a eroda concentrarea batsmanului.[115]

Roluri specializate

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Portarul poartă mănuși pentru a primi aruncările pe care strikerul nu le atinge. Poate alege să poarte și protecții, precum apărători pentru picioare și cască.

Căpitanul este adesea cel mai experimentat jucător al echipei, cu siguranță cel mai bun tactician, și poate avea oricare dintre principalele specializări: batsman, bowler sau portar. În cadrul Legilor, căpitanul are anumite responsabilități, precum nominalizarea jucătorilor săi către arbitri înainte de meci și asigurarea faptului că aceștia se comportă „în spiritul și tradițiile jocului, precum și în limitele Legilor”.[74]

Portarul este un jucător din teren specializat, supus mai multor prevederi din Legi privind echipamentul și conduita sa. Portarul este singurul membru al echipei din teren care poate realiza o eliminare de tip stumped⁠(d) și singurul căruia i se permite să poarte mănuși și apărători exterioare pentru picioare.[117]

În funcție de aptitudinile lor principale, ceilalți zece jucători ai echipei sunt de regulă clasificați ca batsmeni specialiști sau bowleri specialiști. În general, o echipă cuprinde cinci sau șase batsmeni specialiști și patru sau cinci bowleri specialiști, plus portarul.[118][119]

Încheierea meciului

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Rezultatele meciurilor sunt uneori decise de o ultimă eliminare, fie pentru că echipei la bătaie îi cade ultimul wicket, fie pentru că, într-un meci cu overuri limitate, șansa de a înscrie este anulată la ultima aruncare.

Există mai multe moduri în care un meci de crichet se poate încheia și în care rezultatul poate fi descris, în funcție de faptul că echipa care bate prima sau ultima câștigă, precum și de formatul jocului.

Dacă echipa care bate ultima este „all out”, având mai puține puncte decât adversarii, se spune că a „pierdut cu n puncte” (unde n este diferența dintre totalurile celor două echipe). Dacă echipa care bate ultima înscrie suficiente puncte pentru a câștiga, se spune că a „câștigat cu n wicketuri”, unde n este numărul de wicketuri rămase (batsmeni încă neeliminați) până când echipa ar fi fost „all out”. De exemplu, o echipă care depășește totalul adversarilor după ce a pierdut șase wicketuri (adică șase dintre batsmenii ei au fost eliminați) câștigă meciul „cu patru wicketuri”, întrucât ar fi fost împiedicată să înscrie punctele victoriei doar dacă alți patru batsmeni ai săi ar fi fost eliminați, ceea ce ar fi însemnat eliminarea tuturor celor unsprezece batsmeni, cu excepția unuia.[84]

Într-un meci cu două innings de fiecare parte, totalul cumulat al primului și celui de-al doilea innings al unei echipe poate fi mai mic decât totalul primului innings al echipei adverse. Se spune atunci că echipa cu scorul mai mare a „câștigat cu un innings și n puncte” și nu mai trebuie să bată din nou: n este diferența dintre totalurile cumulate ale celor două echipe. Dacă echipa care bate ultima este „all out” și ambele părți au același număr de puncte, meciul se încheie la egalitate; acest rezultat este destul de rar în meciurile cu două innings de fiecare parte, existând doar 62 de asemenea cazuri în meciurile de primă ligă, de la primul caz cunoscut, în 1741, până în ianuarie 2017. În forma tradițională a jocului, dacă timpul alocat meciului expiră înainte ca vreuna dintre echipe să poată câștiga, meciul este declarat remiză.[84]

Dacă meciul are un singur innings de fiecare parte, se aplică de obicei un număr maxim de overuri pentru fiecare innings. Un astfel de meci se numește meci „cu overuri limitate” sau „de o zi”, iar echipa care înscrie mai multe puncte câștigă, indiferent de numărul de wicketuri pierdute, astfel încât remiza nu este posibilă. În unele cazuri, egalitățile se departajează printr-un innings de un singur over pentru fiecare echipă, cunoscut drept Super Over⁠(d); dacă și acesta se încheie la egalitate, pot urma alte Super Over-uri. Dacă un astfel de meci este întrerupt temporar de vremea rea, se folosește adesea o formulă matematică complexă, cunoscută drept metoda Duckworth–Lewis–Stern (DLS), după numele creatorilor ei, pentru a recalcula un nou obiectiv de punctaj. Un meci de o zi poate fi declarat și „fără rezultat”, dacă a fost aruncat un număr de overuri mai mic decât cel convenit în prealabil, în împrejurări care fac imposibilă reluarea normală a jocului, de exemplu pe ploaie.[84]

În toate formele de crichet, arbitrii pot abandona meciul dacă iluminatul insuficient sau ploaia fac imposibilă continuarea.[120] Au existat cazuri în care meciuri întregi, chiar meciuri Test programate pe cinci zile, au fost pierdute din cauza vremii, fără ca vreo minge să fie aruncată — de exemplu, al treilea meci Test din seria 1970–71 din Australia.[121]

Innings

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Ultimul innings al meciului se încheie în general fie când echipa la bătaie înscrie punctele victoriei (atingându-și obiectivul), fie când rămâne fără „resurse” (pierzând 10 wicketuri sau rămânând fără timp ori fără overuri) și deci nu mai poate câștiga.

Innings (formă identică la singular și la plural) desemnează fiecare fază de joc dintr-un meci. În funcție de tipul de meci, fiecare echipă are unul sau două innings. Uneori toți cei unsprezece membri ai echipei la bătaie apucă să bată, dar, din diverse motive, un innings se poate încheia înainte ca acest lucru să se întâmple. Inningul se termină dacă echipa la bătaie este „all out”, situație definită în Legi: „La căderea unui wicket sau la retragerea unui batsman, mai sunt mingi de aruncat, dar niciun alt batsman nu este disponibil să intre”.[79] În această situație, unul dintre batsmeni nu a fost eliminat și este consemnat not out⁠(d); aceasta deoarece nu mai are parteneri, iar pe durata inningului trebuie să existe întotdeauna doi batsmeni activi.

Un innings se poate încheia mai devreme și în prezența a doi batsmeni neeliminați:[79]

  • căpitanul echipei la bătaie poate declara inningul închis, chiar dacă unii dintre jucătorii săi nu au apucat să bată: este o decizie tactică, luată de obicei pentru că se consideră că echipa a înscris suficiente puncte și are nevoie de timp pentru a-i elimina pe adversari în inningul lor
  • numărul stabilit de overuri (într-un meci cu overuri limitate) a fost epuizat
  • meciul s-a încheiat prematur din cauza vremii nefavorabile sau a epuizării timpului
  • în ultimul innings al meciului, echipa la bătaie și-a atins obiectivul (adică a înscris mai multe puncte decât adversara) și a câștigat partida.

Arbitrii și scorerii

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Un arbitru semnalizează o decizie către scoreri.
BERJAYA
Tabela de marcaj de pe Adelaide Oval⁠(d) în timpul unui meci Test din seria The Ashes⁠(d), în Australia

Jocul pe teren este condus de doi arbitri, dintre care unul stă în spatele wicketului de la capătul bowlerului, iar celălalt într-o poziție numită „square leg”, aflată la aproximativ 15–20 m de striker și în linie cu popping crease pe care acesta își ia poziția. Arbitrii au mai multe responsabilități, printre care: să stabilească dacă o minge a fost aruncată corect (adică nu este no-ball⁠(d) sau wide); când se înscrie un punct; dacă un batsman este eliminat (echipa din teren trebuie mai întâi să facă apel la arbitru, de obicei cu formula „How's that?” sau „Howzat?”); când încep și se termină pauzele; și dacă terenul, pitch-ul și vremea sunt potrivite pentru joc. Arbitrii sunt autorizați să întrerupă sau chiar să abandoneze un meci din cauza unor împrejurări care i-ar putea pune în pericol pe jucători, precum un pitch umed sau deteriorarea iluminatului.[120]

În afara terenului, la meciurile televizate există de obicei un al treilea arbitru, care poate lua decizii în anumite situații cu ajutorul probelor video. Al treilea arbitru este obligatoriu potrivit condițiilor de joc pentru meciurile Test și Limited Overs International⁠(d) disputate între două țări membre cu drepturi depline ale ICC. La aceste meciuri există și un observator de meci, a cărui sarcină este să supravegheze respectarea Legilor și a spiritului jocului.[120]

Detaliile meciului, inclusiv punctele și eliminările, sunt înregistrate de doi scoreri oficiali, câte unul pentru fiecare echipă. Aceștia sunt îndrumați prin semnele de mână ale arbitrului (vezi imaginea din dreapta). De exemplu, arbitrul ridică degetul arătător pentru a semnala că un batsman este eliminat; ridică ambele brațe deasupra capului dacă batsmanul a lovit mingea pentru șase puncte. Legile îi obligă să înregistreze toate punctele înscrise, wicketurile luate și overurile aruncate; în practică, ei notează și un volum însemnat de date suplimentare legate de joc.[122]

Statisticile unui meci sunt sintetizate pe o fișă de scor. Înainte de răspândirea fișelor de scor, punctajul era ținut în cea mai mare parte de oameni așezați în puncte de observație, care făceau crestături pe răboaje, iar punctele erau numite inițial notches (crestături).[123] Potrivit istoricului Rowland Bowen⁠(d), primele modele cunoscute de fișe de scor au fost introduse în 1776 de T. Pratt din Sevenoaks și au intrat curând în uz general.[124] Se crede că fișele de scor au fost tipărite și vândute pentru prima dată la Lord's⁠(d) în 1846.[125]

Scorurile sunt afișate diferit în funcție de regiune, deși este standard să se arate câte wicketuri s-au pierdut și câte puncte a înscris o echipă. În Australia, formatul este Wicketuri/Puncte, în timp ce în restul lumii este Puncte/Wicketuri. De exemplu, un scor de 125 de puncte cu 4 wicketuri pierdute ar fi afișat ca 4/125, respectiv 125/4.[126]

Spiritul jocului

[modificare | modificare sursă]

Pe lângă respectarea Legilor, jucătorii de crichet trebuie să respecte „Spiritul Crichetului”, un concept care cuprinde spiritul sportiv, fair-play-ul și respectul reciproc. Acest spirit a fost multă vreme considerat parte integrantă a sportului, dar este definit doar în termeni vagi. Pe fondul îngrijorării că spiritul jocului slăbește, în 2000 a fost adăugată Legilor o Preambulă, care le cere tuturor participanților să joace în spiritul jocului. Preambula a fost actualizată ultima dată în 2017 și începe acum cu următoarea frază:[127]

„Crichetul își datorează mult din farmecul și plăcerea sa faptului că trebuie jucat nu doar potrivit Legilor, ci și în Spiritul Crichetului.”

Preambula este o declarație scurtă, menită să sublinieze „comportamentele pozitive care fac din crichet un joc captivant, ce încurajează spiritul de conducere, prietenia și munca în echipă”.[128] A doua frază precizează că „responsabilitatea principală pentru asigurarea fair-play-ului revine căpitanilor, dar se extinde la toți jucătorii, oficialii de meci și, mai ales în crichetul juvenil, la profesori, antrenori și părinți”.[127]

Arbitrii sunt singurii care judecă jocul corect și cel incorect. Legile îi obligă să intervină în cazul jocului periculos sau incorect, precum și în cazul conduitei inacceptabile a unui jucător.

Versiunile anterioare ale Spiritului identificau acțiuni considerate contrare acestuia (de exemplu, apelul la eliminare știind că batsmanul nu este de fapt „out”), dar toate detaliile sunt acum acoperite de Legile Crichetului, de condițiile de joc și codurile disciplinare aplicabile, ori sunt lăsate la aprecierea arbitrilor, a căpitanilor, a cluburilor lor și a forurilor de conducere. Formularea concisă actuală a Spiritului Crichetului evită astfel să enumere diversele convenții culturale care există în detaliile spiritului sportiv sau ale absenței acestuia.

Crichetul feminin

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Mithali Raj⁠(d) din India este cea mai bună marcatoare din istoria crichetului internațional feminin.

Crichetul feminin a fost consemnat pentru prima dată în Surrey, în 1745.[129] Dezvoltarea internațională a început la începutul secolului XX, iar primul meci Test s-a jucat între Australia și Anglia în decembrie 1934.[130] În anul următor li s-a alăturat Noua Zeelandă, iar în 2007 Țările de Jos au devenit a zecea națiune feminină cu statut Test, la debutul împotriva Africii de Sud. În 1958 a fost înființat Consiliul Internațional de Crichet Feminin (fuzionat cu ICC în 2005).[130] În 1973 a avut loc prima Cupă Mondială de crichet de orice fel, când o Cupă Mondială feminină a fost organizată în Anglia.[130] În 2005, Consiliul Internațional de Crichet Feminin⁠(d) a fuzionat cu Consiliul Internațional de Crichet (ICC), pentru a forma un singur organism unificat care să contribuie la administrarea și dezvoltarea sportului. Clasamentele ICC feminine au fost lansate la 1 octombrie 2015 și acopereau toate cele trei formate ale crichetului feminin. În octombrie 2018, în urma deciziei ICC de a acorda statut de T20 International tuturor membrilor, clasamentele feminine au fost împărțite în liste separate pentru ODI⁠(d) (pentru membrii cu drepturi depline) și pentru T20I.[131]

Guvernanță

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Națiunile membre ale ICC⁠(d). Țările care joacă la cel mai înalt nivel (Test) sunt marcate cu roșu; membrii asociați sunt marcați cu portocaliu, cei cu statut ODI⁠(d) într-o nuanță mai închisă; membrii suspendați sau foști membri sunt marcați cu gri închis.

Consiliul Internațional de Crichet⁠(d) (ICC), cu sediul la Dubai, este forul mondial de conducere al crichetului. A fost fondat sub numele de Imperial Crichet Conference în 1909, de reprezentanți ai Angliei, Australiei și Africii de Sud, redenumit International Crichet Conference în 1965 și și-a luat numele actual în 1989.[130] În 2017, ICC avea 105 națiuni membre, dintre care douăsprezece cu statut de membru cu drepturi depline, care pot juca crichet Test.[132] ICC răspunde de organizarea și guvernarea principalelor turnee internaționale de crichet, în special de versiunile masculină și feminină ale Cupei Mondiale de Crichet. Tot el numește arbitrii și observatorii care oficiază la toate meciurile Test, Limited Overs International și Twenty20 International sancționate oficial.

Fiecare națiune membră are un for național de conducere, care reglementează meciurile disputate în țara respectivă, selecționează lotul național și organizează turneele echipei naționale, acasă și în deplasare.[133] În Indiile de Vest, care în materie de crichet reprezintă o federație de state, aceste chestiuni sunt gestionate de Cricket West Indies⁠(d).[134]

Tabelul de mai jos prezintă membrii cu drepturi depline ai ICC și forurile lor naționale:[135]

Foruri de conducere din crichet
Națiune For de conducere Membru cu drepturi depline din[136]
Afganistan Afghanistan Cricket Board⁠(d) 22 iunie 2017
Australia Cricket Australia⁠(d) 15 iulie 1909
Bangladesh Bangladesh Cricket Board⁠(d) 26 iunie 2000
Anglia

Țara Galilor

 England and Wales Cricket Board⁠(d) 15 iulie 1909
India Board of Control for Cricket in India⁠(d) 31 mai 1926
Irlanda Cricket Ireland⁠(d) 22 iunie 2017
Noua Zeelandă New Zealand Cricket⁠(d) 31 mai 1926
Pakistan Pakistan Cricket Board⁠(d) 28 iulie 1952
Africa de Sud Cricket South Africa⁠(d) 15 iulie 1909
Sri Lanka Sri Lanka Cricket⁠(d) 21 iulie 1981
Indiile de Vest Cricket West Indies⁠(d) 31 mai 1926
Zimbabwe Zimbabwe Cricket⁠(d) 6 iulie 1992

Formele de crichet

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Un meci Test între Africa de Sud și Anglia, în ianuarie 2005. Bărbații în pantaloni negri sunt arbitrii. Echipele din crichetul Test, din cel de primă ligă și din cel de club poartă echipamente albe tradiționale și folosesc mingi roșii.

Crichetul este un sport cu multiple fațete și formate, care pot fi împărțite, în esență, în crichet de primă ligă, crichet cu overuri limitate și, din perspectivă istorică, crichet cu un singur wicket.

Cel mai înalt nivel este crichetul Test (scris întotdeauna cu „T” mare), care reprezintă de fapt versiunea internațională a crichetului de primă ligă și este rezervat echipelor care reprezintă cele douăsprezece țări membre cu drepturi depline ale ICC (vezi mai sus). Deși termenul „meci Test” a fost inventat mult mai târziu, se consideră că crichetul Test a început cu două meciuri între Australia și Anglia, în sezonul australian 1876–77; din 1882, majoritatea seriilor Test dintre Anglia și Australia s-au disputat pentru un trofeu cunoscut drept The Ashes⁠(d). Termenul „first-class” se aplică, în uzul general, crichetului intern de vârf. Meciurile Test se joacă pe parcursul a cinci zile, iar cele de primă ligă pe trei-patru zile; în toate aceste meciuri, echipele au alocate câte două innings, iar remiza este un rezultat valid.[137]

Crichetul cu overuri limitate este întotdeauna programat pentru a se încheia într-o singură zi, echipele având câte un innings fiecare. Există două tipuri principale: List A, care permite de regulă cincizeci de overuri pentru fiecare echipă, și Twenty20⁠(d), în care echipele au câte douăzeci de overuri. Ambele forme se joacă și la nivel internațional, ca Limited Overs International⁠(d)s (LOI) și Twenty20 International⁠(d)s (T20I). Formatul List A a fost introdus în Anglia în sezonul 1963, ca o cupă cu eliminare directă disputată de cluburile de comitat din prima ligă. În 1969 a fost înființată o competiție națională de tip campionat. Conceptul a fost introdus treptat în celelalte țări importante de crichet, iar primul meci internațional cu overuri limitate s-a jucat în 1971. În 1975 a avut loc, în Anglia, prima Cupă Mondială de Crichet. Twenty20 este o variantă nouă a formatului cu overuri limitate, scopul fiind încheierea meciului în aproximativ trei-patru ore, de obicei într-o sesiune de seară. Primul Campionat Mondial Twenty20 s-a desfășurat în 2007. În plus, câteva foruri membre cu drepturi depline au decis să lanseze ligi disputate în formatul T10,[138][139][140][141] în care meciurile sunt menite să dureze aproximativ 90 de minute.[142][143] Cel mai recent, în 2021, England and Wales Cricket Board (ECB) a introdus o nouă ligă cu un turneu de o sută de mingi, cunoscut drept The Hundred.[144] Meciurile cu overuri limitate nu se pot încheia cu remiză, deși egalitatea este posibilă, iar un meci neterminat se soldează cu „fără rezultat”.[145][146]

Formatul cu un singur wicket a fost popular în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, iar meciurile sale erau considerate în general de prim rang. În această formă, deși fiecare echipă poate avea între unu și șase jucători, un singur batsman se află la bătaie la un moment dat, iar acesta trebuie să înfrunte fiecare aruncare pe toată durata inningului său. Formatul a fost jucat rareori de la apariția crichetului cu overuri limitate. Meciurile aveau de regulă două innings de fiecare echipă, ca un meci complet de primă ligă, și se puteau încheia cu remiză.[147]

Competiții

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Meci de crichet la Kerava, Finlanda, 2011

Crichetul se joacă atât la nivel internațional, cât și intern. Există câte un campionat internațional major pentru fiecare format, iar competițiile interne de vârf reflectă cele trei formate internaționale principale. Există în prezent numeroase ligi T20, care au generat fenomenul „liberului profesionist T20”.[148]

Competiții internaționale

[modificare | modificare sursă]

Majoritatea meciurilor internaționale se joacă în cadrul unor turnee, când o națiune se deplasează în alta pentru câteva săptămâni sau luni și dispută mai multe meciuri de diverse tipuri împotriva gazdei. Uneori, câștigătorului seriei Test i se acordă un trofeu perpetuu, cel mai celebru fiind The Ashes⁠(d).

ICC organizează și competiții la care participă simultan mai multe țări, printre care ICC Men's Cricket World Cup⁠(d), ICC T20 World Cup⁠(d) și ICC Champions Trophy⁠(d). O competiție de tip campionat pentru meciurile Test disputate în cadrul turneelor obișnuite, ICC World Test Championship, fusese propusă de mai multe ori, prima ediție⁠(d) începând în 2019. O competiție similară pentru ODI⁠(d), ICC Cricket World Cup Super League⁠(d), a început în august 2020 și a durat o singură ediție. ICC menține sisteme de clasament pentru Test⁠(d), ODI⁠(d) și T20⁠(d), pentru țările care practică aceste forme de crichet.

Competițiile pentru națiunile membre ale ICC cu statut de membru asociat includ ICC Intercontinental Cup⁠(d), pentru meciuri de primă ligă, și World Crichet League, pentru meciuri de o zi, ale cărei meciuri finale servesc acum și drept ICC World Cup Qualifier⁠(d).

Singura apariție a jocului la Jocurile Olimpice a fost la Olimpiada din 1900.[149] Sportul urmează însă să revină, în formatul T20⁠(d), la Jocurile Olimpice de vară din 2028, de la Los Angeles.[150][151]

Competiții naționale

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Yorkshire County Cricket Club⁠(d) în 1895. Echipa a câștigat pentru prima dată County Championship în 1893.

Prima ligă

[modificare | modificare sursă]

Crichetul de primă ligă din Anglia este jucat în cea mai mare parte de cele 18 cluburi de comitat care își dispută County Championship⁠(d). Conceptul de comitat campion există încă din secolul al XVIII-lea, dar competiția oficială a fost înființată abia în 1890.[47] Cel mai de succes club a fost Yorkshire⁠(d), cu 32 de titluri oficiale (plus unul împărțit) până în 2019.[152]

Australia și-a înființat campionatul național de primă ligă în 1892–93, odată cu introducerea Sheffield Shield⁠(d). În Australia, echipele de primă ligă reprezintă statele federației.[153] New South Wales are cele mai multe titluri.

Ceilalți membri cu drepturi depline ai ICC au trofee naționale de campionat: Ahmad Shah Abdali 4-day Tournament⁠(d) (Afganistan); National Crichet League (Bangladesh); Ranji Trophy⁠(d) (India); Inter-Provincial Championship⁠(d) (Irlanda); Plunket Shield⁠(d) (Noua Zeelandă); Quaid-e-Azam Trophy⁠(d) (Pakistan); Currie Cup⁠(d) (Africa de Sud); Premier Trophy⁠(d) (Sri Lanka); Shell Shield⁠(d) (Indiile de Vest); și Logan Cup⁠(d) (Zimbabwe).

Overuri limitate

[modificare | modificare sursă]

Altele

[modificare | modificare sursă]

Crichetul de club și de școală

[modificare | modificare sursă]

Cel mai vechi meci de crichet cunoscut din lume a fost o întâlnire de crichet sătesc din Kent, dedusă dintr-un proces din 1640 care consemna un „meci de crichet” între „the Weald and the Upland” și „the Chalk Hill”, la Chevening⁠(d), „cu vreo treizeci de ani în urmă” (adică c. 1611). Întrecerile între parohii au devenit populare în prima jumătate a secolului al XVII-lea și au continuat să se dezvolte de-a lungul secolului al XVIII-lea, primele ligi locale fiind fondate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.[22]

La nivelul bazei, crichetul de club este în esență o îndeletnicire amatoare pentru cei implicați, dar presupune totuși echipe care joacă în competiții la sfârșit de săptămână sau seara. Crichetul școlar, atestat pentru prima dată în sudul Angliei în secolul al XVII-lea, are un statut similar, ambele fiind practicate pe scară largă în țările unde crichetul este popular.[154] Deși formatul jocului poate varia față de crichetul profesionist, Legile sunt întotdeauna respectate, iar meciurile de club și de școală sunt astfel evenimente formale și competitive.[155] Sportul are numeroase variante informale, precum crichetul francez.[156]

Cultură

[modificare | modificare sursă]

Influența asupra vieții cotidiene

[modificare | modificare sursă]

Crichetul a avut un impact larg asupra culturii populare, atât în Commonwealth, cât și în afara lui. A influențat, de exemplu, lexicul acestor națiuni, în special limba engleză, prin expresii precum „that's not crichet” (asta nu e corect), „had a good innings⁠(d)” (a avut o viață lungă) și „sticky wicket⁠(d)”. Expresia „on a sticky wicket” (numită și „sticky dog” sau „glue pot”)[157] este o metaforă[158] folosită pentru a descrie o situație dificilă. Ea provine de la condițiile dificile de bătaie din crichet, provocate de un pitch umed și moale.[159]

În arte și cultura populară

[modificare | modificare sursă]

Crichetul este subiectul unor opere semnate de poeți englezi notabili, printre care William Blake și Lord Byron.[160] Beyond a Boundary⁠(d) (1963), scrisă de trinidadianul C. L. R. James⁠(d), este adesea considerată cea mai bună carte scrisă vreodată despre un sport.[161]

În artele vizuale, printre picturile notabile cu tematică de crichet se numără Kent vs Lancashire at Canterbury⁠(d) (1907) de Albert Chevallier Tayler⁠(d) și The cricheters (1948) de Russell Drysdale⁠(d), despre care s-a spus că este „probabil cea mai celebră pictură australiană a secolului XX”.[162] Impresionistul francez Camille Pissarro a pictat scene de crichet în timpul unei vizite în Anglia, în anii 1890.[160] Francis Bacon, pasionat de crichet, a surprins un batsman în mișcare.[160] Imaginile de crichet ale artistei caraibiene Wendy Nanan⁠(d)[163] apar pe un plic „prima zi” în ediție limitată, realizat pentru emisiunea filatelică „World of Invention” a Royal Mail⁠(d), care a marcat Conferința de Crichet de la Londra din 1–3 martie 2007, primul atelier internațional de acest fel și parte a manifestărilor premergătoare Cupei Mondiale de Crichet din 2007.[164]

În muzică, numeroase piese calypso fac referire la crichet. Vezi List of calypso songs about crichet.

Influența asupra altor sporturi

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Tom Wills⁠(d), jucător de crichet și cofondator al fotbalului australian

Crichetul are legături istorice strânse cu fotbalul australian, mulți jucători evoluând la cel mai înalt nivel în ambele sporturi.[165] În 1858, cunoscutul jucător australian de crichet Tom Wills⁠(d) a cerut înființarea unui „club de fotbal” cu „un cod de legi”, pentru a-i menține în formă pe jucătorii de crichet în extrasezon. Melbourne Football Club⁠(d) a fost fondat în anul următor, iar Wills și alți trei membri au codificat primele legi ale jocului.[166] Acesta se practică de regulă pe terenuri de crichet adaptate.[167]

BERJAYA
O fișă de scor de baseball din 1876

În Anglia, o serie de cluburi de fotbal își datorează originea unor jucători de crichet care voiau să joace fotbal pentru a-și menține condiția fizică în lunile de iarnă. Derby County a fost fondat în 1884 ca ramură a Derbyshire County Cricket Club⁠(d);[168] Aston Villa (1874) și Everton (1876) au fost înființate de membri ai unor echipe de crichet parohiale.[169] Terenul Bramall Lane al lui Sheffield United a fost, din 1854, casa clubului de crichet din Sheffield⁠(d), iar apoi a echipei Yorkshire⁠(d); a fost folosit pentru fotbal abia din 1862 și a fost împărțit între Yorkshire și Sheffield United între 1889 și 1973.[170]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, un fost jucător de crichet, Henry Chadwick⁠(d), născut în Anglia și stabilit în Brooklyn, New York, a fost creditat cu inventarea fișei de scor din baseball[171] (adaptată după fișa de scor din crichet) pentru consemnarea fazelor de joc. Prima fișă de scor a apărut într-un număr din 1859 al publicației Clipper⁠(d).[172] Evidența statistică este atât de importantă pentru „esența istorică” a jocului încât Chadwick este numit uneori „părintele baseballului”, pentru că a facilitat popularizarea sportului la începuturile sale.[173]

Influența crichetului și a altor sporturi englezești în India Britanică a dus la standardizarea sporturilor locale până în anii 1920.[174] Succesul Indian Premier League în secolul XXI a inspirat și dezvoltarea altor ligi sportive din India,[175] unele dintre sporturile autohtone fiind modernizate, ca în cazul popularei Pro Kabaddi League⁠(d).[176]

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Termenul „amator” nu înseamnă aici cineva care juca crichet în timpul liber. Mulți amatori din crichetul de primă ligă erau jucători cu program complet în timpul sezonului. Unii dintre cei mai mari jucători ai sportului, printre care W. G. Grace⁠(d), aveau statut de amator.
  1. ↑ The exception to this is if a batter has any type of illness or injury restricting their ability to run; in this case, the batter is allowed a runner⁠(d) who can run between the wickets when the batter hits a scoring run or runs,[82] though this does not apply in international cricket.[83]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 „ICC survey reveals over a billion fans – 90% in subcontinent”. ESPNcricinfo⁠(d). .
  2. ↑ Surana, Aryan (). „The Rise of Women's Cricket”. Guerilla Cricket.
  3. ↑ „ICC Test Rankings: Australia”. Accesat la 1 decembrie 2024
  4. ↑ „List of ICC trophies Australia have won? ODI World Cup, WTC, Champions Trophy and more”. Accesat la 1 decembrie 2024
  5. ↑ September 2020 „Cricket, baseball, rounders and softball: What's the difference?” Verificați valoarea |url= (ajutor). BBC.
  6. ↑ Major (2007), p. 17.
  7. 1 2 Barclays (1986), p. 1.
  8. ↑ Altham (1962), pp. 19–20.
  9. 1 2 3 Altham (1962), p. 21.
  10. ↑ Underdown (2000), p. 3.
  11. 1 2 Major (2007), p. 19.
  12. ↑ Altham (1962), p. 22.
  13. 1 2 Major (2007), p. 31.
  14. 1 2 Birley (1999), p. 3.
  15. ↑ Bowen (1970), p. 33.
  16. 1 2 Terry, David (). „The Seventeenth Century Game of Cricket: A Reconstruction of the Game” (PDF). The Sports Historian, No. 20. London: The British Society of Sports History. pp. 33–43. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  17. ↑ Hardman, Ray (). September 2020 „Before There Was Baseball, There Was Wicket” Verificați valoarea |url= (ajutor). www.wnpr.org (în engleză).
  18. ↑ Birley (1999), p. 9.
  19. ↑ Barclays (1986), pp. 1–2.
  20. ↑ Major (2007), pp. 21–22.
  21. ↑ McCann (2004), p. xxxi.
  22. 1 2 Underdown (2000), p. 4.
  23. ↑ McCann (2004), pp. xxxiii–xxxiv.
  24. ↑ McCann (2004), pp. xxxi–xli.
  25. ↑ Underdown (2000), pp. 11–15.
  26. ↑ Birley (1999), pp. 7–8.
  27. ↑ Major (2007), p. 23.
  28. 1 2 Birley (1999), p. 11.
  29. ↑ „A Pictorial History of Cricket”, de Brown, Bison Books, Londra, 1988
  30. ↑ Birley (1999), pp. 11–13.
  31. ↑ Webber (1960), p. 10.
  32. ↑ Haygarth (1862), p. vi.
  33. ↑ McCann (2004), p. xli.
  34. ↑ Major (2007), p. 36.
  35. ↑ Major (2007), pp. 268–269.
  36. ↑ Birley (1999), p. 19.
  37. ↑ Williams (2012), p. 23.
  38. ↑ Williams (2012), pp. 94–95.
  39. ↑ Birley (1999), p. 146.
  40. ↑ „The Pictorial History of Cricket”, de Ashley Brown, Bison Books, Londra, 1988
  41. ↑ Birley (1999), pp. 14–16.
  42. ↑ Ashley-Cooper, F. S. (). „At the Sign of the Wicket: Cricket 1742–1751”. Cricket: A Weekly Record of the Game⁠(d). Cardiff: ACS⁠(d). pp. 4–85. Arhivat din original la . Accesat în .
  43. ↑ Nyren (1833), pp. 153–154.
  44. ↑ Wisden. „Evolution of the Laws of Cricket”. Wisden Cricketers' Almanack, 100th edition (ed. 1963). London: Sporting Handbooks Ltd. pp. 184–187.
  45. ↑ Birley (1999), pp. 64–67, 97–101.
  46. ↑ Barclays (1986), p. 456.
  47. 1 2 „Annual Meeting of County Secretaries – the programme for 1890”. Cricket: A Weekly Record of the Game⁠(d). Cardiff: ACS⁠(d). . pp. 478–479. Arhivat din original la . Accesat în .
  48. ↑ Frith, David (). The Golden Age of Cricket: 1890–1914. Guildford: Lutterworth Press. ISBN 0-7188-7022-0.
  49. ↑ Barclays (1986), pp. 62, 78, 87, 99, 113, 127 & 131.
  50. ↑ „Grand Cricket Match for 1,000 Dollars, between the Players of Canada, and the St. George's Club of this City”Necesită abonament cu plată. The New York Herald⁠(d). 10 (265#3865). . p. 2 – via Newspaperarchive.com.
  51. ↑ Utathya, Nag (). „Cricket in the USA”. Olympics. IOC. Arhivat din original la .
  52. ↑ Birley (1999), pp. 96–97.
  53. ↑ Birley (1999), p. 97.
  54. ↑ „The Australian Eleven: The first Australian team”. National Museum of Australia. Arhivat din original la . Accesat în .
  55. ↑ Reg Hayter, „The Centenary Test Match”, Wisden⁠(d) 1978, pp. 130–32.
  56. ↑ Lewis, Wendy; Simon Balderstone; John Bowan (). Events That Shaped Australia. New Holland. p. 75. ISBN 978-1-74110-492-9.
  57. ↑ Brown, 1988
  58. ↑ „Bodyline: 80 years of cricket's greatest controversy”. BBC. . Accesat în .
  59. ↑ Wisden. „One-Day Knockout Competition, 1963”. Wisden Cricketers' Almanack, 100th edition (ed. 1963). London: Sporting Handbooks Ltd. pp. 1074–1076.
  60. ↑ Barclays (1986), pp. 495–496.
  61. ↑ Barclays (1986), pp. 496–497.
  62. ↑ „Test Cricket”. Britannica. Accesat în .
  63. ↑ Ronay, Barney (). „The Indian Premier League is a brilliant thing – but is killing Test cricket”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în .
  64. ↑ „Two-year T20 World Cup cycle important for growth of cricket: ICC”. The Indian Express (în engleză). . Accesat în .
  65. ↑ „T20 cricket confirmed as one of five new sports at LA28”. ESPNcricinfo (în engleză). . Accesat în .
  66. ↑ „Thirty-two predictions for the future of Twenty20 cricket”. The Independent.
  67. ↑ Ben Morse, for (). CNN to play first Test at home since 2009 terror attack https://edition.cnn.com/2019/11/14/sport/pakistan-test-cricket-return-2009-terrorist-attack-spt-intl/index.html to play first Test at home since 2009 terror attack Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  68. ↑ „T20 Cricket”. Britannica. . Accesat în .
  69. ↑ „Mumbai fallout: India cancels cricket tour”. NBC. . Accesat în .
  70. ↑ „When Bangladesh made their Test cricket debut”. Cricket County. . Accesat în .
  71. ↑ „Afghanistan, Ireland get Test status”. ESPNcricinfo. Accesat în .
  72. ↑ „Ireland & Afghanistan awarded Test status by International Cricket Council”. BBC Sport. . Accesat în .
  73. ↑ „Laws”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  74. 1 2 3 4 „Law 1 – Players”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  75. ↑ „Law 19 – Boundaries”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  76. ↑ „Law 7 – The pitch”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  77. ↑ „Law 8 – The wickets”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  78. ↑ „Law 9 – The bowling, popping and return creases”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  79. 1 2 3 4 5 „Law 12 – Innings”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  80. ↑ „Law 18 – Scoring runs”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  81. ↑ „Law 27 – Appeals”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  82. ↑ „LAW 25 BATTER'S INNINGS; RUNNERS | MCC”. www.lords.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  83. 1 2 3 „ICC Test Match Playing Conditions” (PDF). ICC. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  84. 1 2 3 4 „Law 21 – The result”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  85. ↑ „Appendix D”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  86. 1 2 „Law 41 – The fielder”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  87. ↑ Birley (1999), p. 343.
  88. ↑ „Law 6 – The bat”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  89. ↑ „Appendix E – The bat”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  90. ↑ PTI (). „Saliva ban made permanent as ICC announces changes to playing conditions”. The Hindu (în engleză). ISSN 0971-751X. Accesat în .
  91. ↑ „Law 5 – The ball”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  92. ↑ Fotografia a fost realizată în timpul unui meci internațional între Australia și Sri Lanka; Muttiah Muralitharan⁠(d) al echipei Sri Lanka aruncă spre batsmanul australian Adam Gilchrist⁠(d).
  93. ↑ „Maxwell launches strong defence of 'unfair' switch hit”. Cricket Australia⁠(d). Accesat în .
  94. 1 2 3 4 „Law 22 – The over”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  95. 1 2 „Law 2 – Substitutes, etc”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  96. ↑ Marylebone Cricket Club. June 2017 „Summary of changes to the Laws of Cricket 2017 Code” Verificați valoarea |archive-url= (ajutor). Arhivat din the Home of Cricket original Verificați valoarea |url= (ajutor) la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Accesat în .
  97. ↑ „Grip, Stance, Back-Lift”. Accesat în .
  98. ↑ Pratibha Dhake (). theyogicjournal.com. ISSN: 2456-4419 August 2025 https://web.archive.org/web/20250826034540/https://www.theyogicjournal.com/pdf/2017/vol2issue2/PartB/2-2-4-313.pdf August 2025 Verificați valoarea |archive-url= (ajutor). Arhivat din of selected biomechanical variables with the performance of cricket players in cover drive shot original Verificați valoarea |url= (ajutor) la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  99. 1 2 3 „Law 18 – Scoring runs”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  100. ↑ „Law 19 – Boundaries”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  101. 1 2 „Law 24 – No ball”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  102. 1 2 „Law 25 – Wide ball”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  103. 1 2 „Law 26 – Bye and Leg bye”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  104. ↑ „Law 30 – Bowled”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  105. ↑ „Law 32 – Caught”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  106. ↑ „Law 36 – Leg before wicket”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  107. ↑ „Law 38 – Run out”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  108. ↑ „Law 39 – Stumped”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  109. ↑ „Law 35 – Hit wicket”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  110. ↑ „Law 34 – Hit the ball twice”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  111. ↑ „Law 37 – Obstructing the field”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  112. ↑ „Law 31 – Timed out”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  113. ↑ „Law 27 – Appeals”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  114. ↑ „Law 2 – Section 9: Batsman retiring”. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  115. 1 2 3 „Types of fast bowling”. TalkCricket. Accesat în .
  116. ↑ „Spin bowling”. TalkCricket. Accesat în .
  117. ↑ „Law 40 – The wicket-keeper”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  118. ↑ „Bowling Strategy”. TalkCricket. Accesat în .
  119. ↑ „Batting Strategy”. TalkCricket. Accesat în .
  120. 1 2 3 „Law 3 – The umpires”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  121. ↑ „Australia v England, 3rd Test, 1970/71”. CricketArchive. Accesat în .
  122. ↑ „Law 4 – The scorers”. Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original la . Accesat în .
  123. ↑ Bowen (1970), p. 57.
  124. ↑ Bowen (1970), p. 266.
  125. ↑ Bowen (1970), p. 274.
  126. ↑ „Why Cricket is the Greatest Sport, : Australian reverse-score antics”. Cricket365. . Accesat în .
  127. 1 2 „Preamble to the Laws”. Laws of Cricket. MCC. Accesat în .
  128. ↑ „Summary of changes to the Laws of Cricket 2017 Code” (PDF). Laws of Cricket. MCC. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  129. ↑ „ICC History of Cricket (pre-1799)”. ICC. Accesat în .
  130. 1 2 3 4 „ICC History of Cricket (20th century)”. ICC. Accesat în .
  131. ↑ (în engleză) Launches Global Women's T20I Team Rankings https://www.icc-cricket.com/media-releases/877811 Launches Global Women's T20I Team Rankings Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  132. ↑ „About the ICC”. ICC. Accesat în .
  133. ↑ „About the England and Wales Cricket Board”. ECB. Accesat în .
  134. ↑ „Cricket West Indies”. Cricket West Indies. Accesat în .
  135. ↑ „ICC Rankings”. International Cricket Council. ICC Development (International) Limited. Arhivat din original la . Accesat în .
  136. ↑ „A brief history ..”. Cricinfo. . Accesat în .
  137. ↑ Rundell, Michael (). Dictionary of Cricket. London: A&C Black Publishers Ltd. p. 336. ISBN 978-0-7136-7915-1. Accesat în .
  138. ↑ „CPL to launch inaugural T10 tournament 'The 6ixty' in August”. ESPNcricinfo. Accesat în .
  139. ↑ „Sri Lanka becomes first full-member cricket nation to introduce T10 League”. SportsCafe.in (în engleză). . Accesat în .
  140. ↑ „ZC to launch six-team T10 tournament in March 2023”. ESPNcricinfo. Accesat în .
  141. ↑ „T10 League Plans Expansion To Five Locations After Thumbs Up From 2 ICC Full Members | Cricket News”. NDTVSports.com (în engleză). Accesat în .
  142. ↑ Quint, The (). „Explained: Everything You Need to Know About Cricket's T10 League”. TheQuint (în engleză). Accesat în .
  143. ↑ „Abu Dhabi T10 cricket league eyes global expansion”. www.gulftoday.ae. . Accesat în .
  144. ↑ March 2024 „The Hundred timeline: How the ECB's new format came about” Verificați valoarea |url= (ajutor). ESPNcricinfo.
  145. ↑ „ICC clarification of limited overs”. ESPNcricinfo. Accesat în .
  146. ↑ „The first official T20”. ESPNcricinfo. . Accesat în .
  147. ↑ Major (2007), pp. 155–167 & 404–410.
  148. ↑ September 2020 „The T20 Revolution – The Freelancers” Verificați valoarea |url= (ajutor). Cricbuzz (în engleză).
  149. ↑ „The ignorant Olympians”. ESPNcricinfo (în engleză). Accesat în .
  150. ↑ October 2023 „IOC approves Cricket for 2028 Los Angeles Olympics” Verificați valoarea |url= (ajutor). The Economic Times (în engleză). .
  151. ↑ „International Olympic Committee approves cricket and four other sports for 2028 Games in Los Angeles”. Sky Sports (în engleză). .
  152. ↑ Playfair. Marshall, Ian, ed. Playfair Cricket Annual (70th edition) (ed. 2017). London: Headline. p. 216.
  153. ↑ Harte, p. 175.
  154. ↑ Birley (1999), pp. 9–10.
  155. ↑ Birley (1999), pp. 151–152.
  156. ↑ „Rules of French Cricket”. topend sports. Accesat în .
  157. ↑ Green, Jonathon (). Dictionary of Jargon. Routledge. p. 528. ISBN 9780710099198.
  158. ↑ Marcus Callies; Wolfram R. Keller; Astrid Lohöfer (). Bi-directionality in the Cognitive Sciences: Avenues, Challenges, and Limitations. John Benjamins Publishing. pp. 73–. ISBN 978-90-272-2384-5.
  159. ↑ Robert Hendrickson (). World English: From Aloha to ZedNecesită înregistrare gratuită. Wiley. ISBN 978-0-471-34518-3.
  160. 1 2 3 Smart, Alastair (20 iulie 2013). "The art of crichet: Enough to leave you stumped", The Telegraph. Accesat la 12 martie 2016.
  161. ↑ Rosengarten, Frank (2007). Urbane Revolutionary: C. L. R. James and the Struggle for a New Society. University Press of Mississippi, ISBN 87-7289-096-7 p. 134
  162. ↑ Meacham, Steve (). „Montmartre, with eucalypts”. Sydney Morning Herald. Fairfax. Accesat în .
  163. ↑ „Caribbean cricket art, in the middle”. BBC News. Accesat în .
  164. ↑ „Cricket: Dawn of a New World”. Bletchley Park Post Office. martie 2007. Arhivat din original la . Accesat în .
  165. ↑ Blainey, Geoffrey (). A Game of Our Own: The Origins of Australian Football. Black Inc. p. 186. ISBN 978-1-86395-347-4.
  166. ↑ de Moore, Greg (). Tom Wills: His Spectacular Rise and Tragic Fall. Allen & Unwin. pp. 77, 93–94. ISBN 978-1-74175-499-5.
  167. ↑ Hess, Rob (). A National Game: The History of Australian Rules Football. Viking. p. 44. ISBN 978-0-670-07089-3.
  168. ↑ Goldstein, p. 184.
  169. ↑ Goldstein, pp. 15 & 184.
  170. ↑ Goldstein, p. 458.
  171. ↑ Plăcuța sa din Hall of Fame precizează, parțial: „Inventatorul fișei de scor. Autorul primului regulament ... Președinte al comisiei de regulament în prima organizație națională de baseball.” Lederer, Rich. By the Numbers: Computer technology has deepened fans' passion with the game's statistics. Memories and Dreams (vol. 33, nr. 6; iarna 2011[–2012], pp. 32–34). Revista oficială National Baseball Hall of Fame⁠(d).
  172. ↑ Pesca, Mike (). „The Man Who Made Baseball's Box Score a Hit”. National Public Radio⁠(d). Accesat în .
  173. ↑ Arango, Tim (). „Myth of baseball's creation endures, with a prominent fan”. The New York Times. Accesat în .
  174. ↑ Love, Adam; Dzikus, Lars (). „How India came to love cricket, favored sport of its colonial British rulers”. The Conversation (în engleză). Accesat în .
  175. ↑ „From Handball To Panja, Why Sports Leagues Are Taking Off In India”. Forbes India (în engleză). Accesat în .
  176. ↑ „The end of cricket's Indian monopoly”. The Economist. ISSN 0013-0613. Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Sporturi înrudite

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Crichet&oldid=17918576