Comă
| Comă | |
 | |
| Specialitate | neurologie medicină de terapie intensivă  |
|---|---|
| Simptome | inconștiență |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 780.01 |
| ICD-10 | R40.2 |
| ICD-9-CM | 780.01 |
| DiseasesDB | 16940 |
| Patient UK | Comă |
| MeSH ID | D003128[1] |
Modifică date / text  | |
În medicină, o comă este o stare de inconștiență care durează mai mult de șase ore, însoțită de tulburări mai mult sau mai puțin importante ale funcțiilor vegetative.[2] O persoană aflată în stare de comă, deși este în viață, procesele ei interne continuând să funcționeze, nu poate să fie deșteptată, nu răspunde în mod conștient la durere, lumină sau sunet, nu inițiază nicio acțiune voluntară și îi lipsește ciclul normal de somn și trezire. Individul comatos, chiar dacă poate să facă impresia de a fi treaz, nu simte, nu vorbește, nu aude și nu se mișcă în mod conștient și intenționat.
Etimologie: în limba greacă veche (κῶμα kõma) însemnă „somn adânc”.
După ultimele studii s-a constatat că pacienții în stare comatoasă ar fi mai sensibili și recepționează cu mult mai mult din mediul înconjurător, decât s-a presupus până în prezent. Această informație ar fi importantă în procedeele de tratament.
Comele au fost împărțite în come de origine cerebrală în care factorii patogeni acționează direct asupra sistemului nervos central, așa cum se întâmplă în accidentele vasculare cerebrale, în meningite, în tumorile cerebrale și în traumatismele cerebrale și come de origine extracerebrală, cum este cazul în comele de origine metabolică, de origine endocrină și de origine toxică.[2]
Gradele comei
[modificare | modificare sursă]- Coma de gradul I (vigilă) – pierderea incompletă a funcțiilor de relație, obținându-se reacție motorie sau verbală la stimuli nociceptivi, fără tulburări vegetative.
- Coma de gradul II (propriu-zisă)– pierderea completă a funcțiilor de relație, dar cu conservarea funcțiilor vegetative.
- Coma de gradul III (carrus) – abolirea funcțiilor de relație, însoțită de tulburări vegetative.
- Coma de gradul IV (depășită) – abolirea functiilor de relație și a celor vegetative,organismul fiind menținut în viață exclusiv prin mijloace artificiale și supraviețuirea încetând odată cu întreruperea mijloacelor de protejare.
Coma indusă
[modificare | modificare sursă]Coma indusă, cunoscută și cu denumirea de comă indusă medical sau comă indusă medicamentos este o comă temporară (o stare de inconștiență profundă) provocată de un medicament anestezic, deseori un barbituric cum este pentobarbital sau tiopental sodic. Comele induse medical sunt produse pentru a proteja creierul în timpul operațiilor majore de neurochirurgie, ca o ultimă linie de tratament în anumite cazuri de status epilepticus care nu au răspuns la alte tratamente, precum în hipertensiunea intracraniană perseverentă, consecutivă unei leziuni traumatice a creierului.[3]
(Secțiunea "Coma indusă" este o traducere parțială a articolului din l. engleză "Induced coma".)
- ↑ „Expansion of the Human Phenotype Ontology (HPO) knowledge base and resources” (ed. 2018-03-08). . Wikidata Q57084043. Arhivat din original la
|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor). Accesat în . - 1 2 Adrian Restian, Bazele medicinei de familie, Vol. II. Editura Medicală, București, 2002, pp. 558-559. ISBN 973-39-0456-2
- ↑ Mariano, G. L., Fink, M. E., Hoffman, C., Rosengart A., Intracranial pressure monitoring and management, In: Hall J. B., Schmidt G. A., Kress J. P. (eds.) Principles of Critical Care (4th ed.), McGraw Hill, 2014, ISBN 978-0-07-173881-1
