close
Sari la conținut

Proxenetism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
BERJAYA
The Procuress de Johannes Vermeer.

Proxenetismul este o infracțiune care constă în obținerea de profit de pe urma prostituției altora. Acesta este o infracțiune în majoritatea țărilor deoarece constituie o încălcare gravă a drepturilor omului.

Proxeneții se numără printre principalii autori ai traficului de persoane, unde persoana prostituată devine victimă aflată sub controlul lor, intrând adesea în prostituție prin constrângere sau amenințări. Potrivit OIM, proxeneții operează uneori în complicitate cu polițiști, funcționari publici și politicieni corupți. Femeile și fetele sunt principalele victime ale exploatării sexuale, în timp ce traficul de bărbați și băieți se face pentru muncă forțată sau alte motive (cerșetorie, activități criminale, vânzarea de nou-născuți, căsătorii forțate etc.). Proxenetismul și bordelurile sunt legale în Țările de Jos, Germania, Grecia, Noua Zeelandă, Australiei și Nevada.[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]

Metode

[modificare | modificare sursă]
BERJAYA
Pandarus, centru, cu Cressida, ilustrație de Thomas Kirk pentru Troilus și Cressida
BERJAYA
Un bărbat (dreapta) îmbrăcat ca un proxenet și femei îmbrăcate ca „curve” la o petrecere de Halloween, 2000.

Proxenetismul funcționează de obicei ca o afacere. Proxenetismul rivalizează cu vânzarea de narcotice ca sursă majoră de finanțare pentru multe bande criminale. Bandele au nevoie de bani pentru a supraviețui, iar banii sunt echivalenti cu putere și respect. În cazul proxenetismului, membrii bandelor câștigă bani, în timp ce prostituatele însele suportă majoritatea riscului.[12]

Relația dintre proxenet și prostituată este adesea înțeleasă ca fiind abuzivă și posesivă, proxenetul folosind tehnici precum intimidarea, manipularea, înfometarea, violul și/sau violul în grup, bătaia, tatuajele pentru a marca femeia ca fiind „a lor”, izolarea, amenințările cu violența la adresa familiei victimei, consumul forțat de droguri și rușinea provocată de aceste acte. În unele cazuri, un proxenet va răpi un minor și îl va ține într-un spațiu închis între actele de act sexual forțat.[13][14][15][16]

Violență

[modificare | modificare sursă]

Unele rețele de proxenetism dezvoltă structuri interne bazate pe constrângere și violență pentru a controla persoanele implicate în prostituție și pentru a sancționa încălcarea regulilor impuse de acestea. Deși lucrătoarele sexuale își pot schimba uneori proxenetul, astfel de situații pot genera conflicte și acte de violență. Violența poate fi exercitată și împotriva clienților, de exemplu în cazul refuzului de a plăti sau al comportamentului considerat problematic față de prostituate.[17]

Loverboy

[modificare | modificare sursă]

Unii proxeneți utilizează metoda cunoscută sub denumirea de „Loverboy” pentru recrutarea persoanelor destinate exploatării sexuale. Această metodă presupune stabilirea unei relații aparent romantice cu victima, care este adesea o persoană tânără sau aflată într-o situație de vulnerabilitate. După o perioadă inițială caracterizată prin manifestări de afecțiune și atenție, relația poate deveni abuzivă, victima fiind ulterior constrânsă sau manipulată să practice prostituția în beneficiul proxenetului.[18][19]

Utilizarea tatuajelor

[modificare | modificare sursă]

În unele cazuri, proxeneții își tatuează persoanele exploatate sexual ca simbol al controlului sau al apartenenței. Aceste tatuaje pot reprezenta numele, pseudonimul ori imaginea proxenetului și pot fi amplasate în zone mai puțin vizibile sau, dimpotrivă, în locuri ușor observabile. Astfel de practici sunt considerate de unele autorități și organizații specializate drept indicatori ai exploatării sexuale și ai traficului de persoane.[20][21]

Internetul

[modificare | modificare sursă]

Răspândirea internetului a schimbat modul în care sunt organizate și facilitate serviciile de prostituție. Tot mai multe prostituate utilizează site-uri web și platforme online pentru a-și promova serviciile și pentru a stabili contacte directe cu clienții. Totodată, unii proxeneți folosesc aceleași platforme pentru a publica anunțuri, a gestiona contactele cu clienții și a intermedia activitatea prostituatelor aflate sub controlul lor.[22]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Peter de Marneffe (). Liberalism and Prostitution. Oxford University Press. pp. 18–. ISBN 978-0-19-972610-3.
  2. ↑ Canada (Attorney General) v. Bedford
  3. ↑ „Code Pénal - Tunisie”. www.jurisitetunisie.com.
  4. ↑ Fréttir / A new law makes purchase of sex illegal in Iceland Arhivat în , la Wayback Machine. 21.4.2009 Jafnréttisstofa
  5. ↑ „New Norway law bans buying of sex”. – via news.bbc.co.uk.
  6. ↑ „Country Report on Human Rights in Bulgaria”. Accesat în ..
  7. ↑ „Boletín Oficial del Estado”.
  8. ↑ Didier Rebut, Professeur de Droit à l'Université Panthéon-Assas (Paris II), Le proxénétisme, une définition large pour le code pénal Arhivat în , la Wayback Machine., rapporté par Agence France Presse.
  9. ↑ „Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituției semenilor” (PDF).
  10. ↑ Decretul Marii Adunări Naționale nr. 482 din 10 decembrie 1954 privind aderarea Republicii Populare Române la Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituirii altuia și la Protocolul de încheiere, adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 2 decembrie 1949, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 10 decembrie 1954.
  11. ↑ Bouché, Vanessa; Bailey, Madeleine (), „The UNODC Global Report on Trafficking in Persons: An Aspirational Tool with Great Potential”, The Palgrave International Handbook of Human Trafficking, Springer International Publishing, pp. 163–176, ISBN 978-3-319-63057-1, accesat în
  12. ↑ O'Deane, Matthew (). „Prostitution & Gangs. Techniques for going after violent offenders”. Law Officer.
  13. ↑ Raphael, Jody; Shapiro, Deborah (). „Violence in indoor and outdoor prostitution venues”. Violence Against Women. 10 (2): 126–139. doi:10.1177/1077801203260529.
  14. ↑ Skinner, E. Benjamin (). A Crime So Monstrous: Face-to-Face with Modern-Day SlaveryNecesită înregistrare gratuită. Free Press. ISBN 978-0-7432-9007-4.
  15. ↑ „Cops: Alleged Pimp May Have Many Child Victims - CBS News”. www.cbsnews.com. Accesat în .
  16. ↑ „De-branding my body”. BBC News. Accesat în .
  17. ↑ „U.S. v. Pipkins” (PDF). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 378 F.3d 1281, (11th Cir.
  18. ↑ Founder, Kim Westfall (). „How Trafficking Happens: Exposing the Loverboy Method”. Uncaged (în engleză). Accesat în .
  19. ↑ Veiligheid, Ministerie van Justitie en (). „'Loverboys' - Human trafficking and people smuggling - Government.nl”. www.government.nl (în engleză). Accesat în .
  20. ↑ Urbina, Ian (). „Running in the Shadows (part 2 of 2): For Runaways on the Street, Sex Buys Survival”. The New York Times. p. 1. Accesat în .
  21. ↑ Rowe, Claudia (). „No way out: Teen girls sell bodies in Seattle”. Seattle Post-Intelligencer.
  22. ↑ Poulsen, Kevin (). „Pimps Go Online to Lure Kids Into Prostitution”. Wired.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Alphonse Boudard, La Fermeture, la fin des maisons closes, 1986
  • Jean-Gabriel Mancini, Prostitution et proxénétisme, Presses universitaires de France, 1962, 126 p.
  • Michel Vincineau, Proxénétisme, débauche ou prostitution depuis 1810, Bruylant, 2006 ISBN: 280272200X

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Proxenetism&oldid=17774788