Fierea pământului
 | Acest articol necesită referințe suplimentare pentru verificare. Vă rugăm ajutați la îmbunătățirea articolului prin adăugarea de surse de încredere. Materialele fără referințe vor fi marcate ca atare și eventual șterse.({{{dată}}}) |
Fierea pământului (Marchantia polymorpha) este o specie comună printre pietre în locuri umede. Este o specie dioică.
Caracteristici
[modificare | modificare sursă]Gametofitul este reprezentat de un tal ce se fixează de substrat prin rizoizi unicelulari. El este ramificat dihotomic.
Organele de reproducere sexuată sunt arhegoanele și anteridiile. Ele se formează pe indivizi diferiți (specie dioică). Arhegoanele și anteridiile au locuri de formare bine determinate, la extremitatea unor porțiuni de tal specializat. Aceste zone specializate poartă denumirea de arhegoniofori (aici se formează arhegoanele) și anteridiofori (unde se formeză anteridiile).
Reproducerea asexuată se realizează prin propagule. Fierea pământului face parte din categoria mușchilor inferiori, trăind doar în zone tot timpul umede.
Compoziție chimică
[modificare | modificare sursă]Eritaurina este o substanță amară de natură glicozidică; eritrocentaurozidul, un heterozid neamar, este prezent în plantă alături de un alcaloid, eritricina, rezine, acid oleanolic, eritrosterină și substanțe minerale.[2]
Farmacologie
[modificare | modificare sursă]Stimulează secrețiile gastro-intestinale. Preparatele pe bază de Fierea pământului, au proprietăți febrifuge și de stimulare a imunității, proprietăți pentru a căror certificare necesită cercetări farmacodinamice și clinice.[3]
Recomandări
[modificare | modificare sursă]Datorită conținutului de eritaurozid (o substanță amară), are proprietăți de stimulare a secrețiilor gastro-intestinale, fiind considerată și un bun imunostimulant.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Carl Linné (). „Species Plantarum. 1st Edition, Volume 2” (în latină). p. 1137. Wikidata Q21856107.
- ↑ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 122. ISBN 973-9250-68-8.
- ↑ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. pp. 122–123. ISBN 973-9250-68-8.
- ↑ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 123. ISBN 973-9250-68-8.
