close
Saltar al conteníu

era

De Wikcionariu
BERJAYA Mira tamién: èra, -era

BERJAYA Asturianu

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ ˈe.ɾa ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eres

  1. (Cronoloxía) Periodu llargu de tiempu marcáu por un fechu concretu o unos fechos concretos na historia del ser humanu, d'un país, d'un pueblu, d'un arte, etc.

BERJAYA Sinónimos[editar]

BERJAYA Traducciones y equivalencies

[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


BERJAYA Aragonés

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ ˈe.ɾa ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]

Referencies

[editar]
  • Aragonario. Diccionario castellano/aragonés; Proyecto LINGUATEC & Gobierno de Aragón. Páxina web.


BERJAYA Catalán

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: catalán oriental [ ˈe.ɾə ]; catalán occidental [ ˈe.ɾa ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eres

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]

BERJAYA Forma de verbu

[editar]
  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser ~ ésser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser ~ ésser.

Referencies

[editar]
  • Diccionari de la llengua catalana; Institut d'Estudis Catalans, 2ª edición, 2007. ISBN: 978-84-297-5977-8. Versión on-line.
  • Diccionari normatiu valencià; Acadèmia Valenciana de la Llengua. Consulta on-line.


BERJAYA Español

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ ˈe.ɾa ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]

BERJAYA Forma de verbu

[editar]
  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


BERJAYA Gallegu

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ ˈɛ.ɾa ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]

BERJAYA Forma de verbu

[editar]
  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.


BERJAYA Inglés

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: inglés británicu [ ˈɪə.ɹə ]; inglés americanu [ ˈɛɹ.ə ], [ˈɪɚ.ə ]

(rexistru)
(rexistru)

BERJAYA Sustantivu

[editar]

singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]


BERJAYA Mirandés

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ ˈɛ.ɾɐ ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]

BERJAYA Portugués

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ ˈɛ.ɾɐ ]

BERJAYA Sustantivu

[editar]

femenín singular era; plural eras

  1. (Cronoloxía) Era, dómina

BERJAYA Sinónimos[editar]

BERJAYA Forma de verbu

[editar]
  1. Primer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona singular del pretéritu imperfeutu d'indicativu de ser.

Referencies

[editar]


BERJAYA Rumanu

[editar]

BERJAYA Pronunciación y silabación: [ jeˈra ]

BERJAYA Forma de verbu

[editar]
  1. Tercer persona singular del imperfeutu d'indicativu d'a fi.